psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Sinuciderea

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Sinuciderea

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Mai 02, 2012 8:18 am

Vreau sa atrag atentia asupra acestui fenomen, care a luat amploare, mai ales in randul tinerilor. Voi incepe prin a scoate in evidenta cateva mituri legate de sinucidere.
Pornind de la percepţia oamenilor privind sinuciderea, au apărut interpretări neconforme cu realitatea, aşa numitele mituri:
- Persoanele care vorbesc despre sinucidere nu ajung niciodată să se sinucidă; total greşit. Se recomandă să nu se ignore ameninţările cu sinuciderea pentru că datele au dovedit că apropape toţi aceia care s-au sinucis sau au incercat să o facă au dat anterior semnale de avertizare de tipul „o să-ţi pară rău cand o să mor” sau „nu văd altă cale de a rezolva situatia decat...”, indiferent de cat de ocazionale sau disimulate sub forma unei glume nevinovate, ele pot indica o ideaţie suicidară serioasă.
- Oricine incearcă să se omoare este mai mult ca sigur nebun; iată din nou o idee greşită in ceea ce priveşte sinuciderea. Mulţi dintre cei care s-au sinucis nu erau psihotici, nu sufereau de tulburări mentale. De cele mai multe ori este vorba de persoane supărate, copleşite de durere, disperate, iar supărarea, suferinţa emoţională, disperarea extremă nu sunt in mod necesar apanajul unor boli mentale;
- Dacă o persoană este decisă să-şi curme viaţa, nimeni şi nimic nu o poate impiedica să o facă; Total neadevărat, pentru că, chiar şi cei foarte depresivi au sentimente amestecate legat de moarte, osciland pană in ultimul moment intre dorinţa de a trăi şi cea de a muri. Mulţi sinucigaşi nu vor de fapt ca ei să moară, ci işi doresc ca suferinţa de care se simt copleşiţi să inceteze;
- Sinucigaşii sunt persoane incapabile să caute ajutor; Şi acest lucru este infirmat de diverse studii pe victime ale sinuciderii care au probat că mulţi dintre ei au apelat anterior la ajutor medical, chiar cu şase luni inainte;
- Dacă se vorbeşte mult şi insistent despre sinucidere, se poate intampla ca unor persoane să le şi vină ideea să o facă; Neadevărat pentru că, numai comunicand deschis cu persoanele cu ideaţie suicidară, le poţi oferi ajutorul de care au nevoie;
- De cele mai multe ori, trecerea la actul suicidar este iraţională; neadevărat, pentru că este dovedit că majoritatea celor care se sinucid sunt in deplin contact cu realitatea, sunt raţionali.
Este evident, şi studiile ştiinţifice in domeniu o dovedesc, că există o discrepanţă intre cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea comună, intre stereotipuri variate, mentalităţi inrădăcinate istoric, şi ipoteze de natură ştiinţifică, validate de studii aprofundate.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3131
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Sinuciderea

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Mai 02, 2012 8:35 am

Ceea ce se ştie, in general, despre riscul suicidar provine din cercetările in cadrul cărora specialiştii au intervievat o rudă sau un prieten pentru a şti care sunt simptomele psihiatrice specifice care s-au manifestat in viaţa unei personae care s-a sinucis. Este vorba despre ceea ce specialiştii numesc “autopsie psihologică”. Această abordare permite demonstrarea faptului căun număr insemnat de adulţi care se sinucid prezintă in lunile, respective anii, care precedă decesul lor semne sau simptome de tulburăi psihiatrice:
- depresii majore;
- alte tulburări de ordin afectiv, cum ar fi tulburarea bipolară (perioade de depresie care alternează cu stări euforice, cu stări maniacale;
- schizofrenie;
- anxietate şi tulburări de comportament;
- impulsivitate;
- sentimentul de neputinţă.
Depresia pare a avea un rol major in sinucidere şi se estimează că ea este responsabilă de aproximativ 65% pană la 90% din sinuciderile cu patologii psihiatrice. Riscul este cu atat mai mare la pacienţii depresivi, cu cat aceştia incetează să mai ia medicaţia pe care o găsesc inutilă, considerand că nu există nici un tratament pentru ei, pentru că oricum nu se vor vindeca. Depresia masculină este precedată de diverse tipuri de violenţă, atat in familie cat şi in afara ei. Tratarea ei este foarte importantă la pacienţii de sex masculin, mai ales dacă se ţine seama că, in multe culturi, sinuciderea este mai frecventă la bărbaţi.
La copii şi la tineri, natura depresiei diferă de cea intalnită la adulţi. Adolescenţii deprimaţi absentează nemotivat de la şcoală in mai mare măsură decat colegii lor, au note mai mici, au un comportament deviant, devenind violenţi, consumand alcool sau droguri, au tendinţa de a manca şi a dormi mult.
Este adevărat că, la fetele deprimate poate apărea şi un comportament anorexic. Aceste tulburări grave de alimentaţie sunt associate unui risc de sinucidere crescut.
Depresia are de multe ori, mai ales in cazul bătranilor, manifestări fiziologice, cum ar fi durerile de stomac, ameţelile, palpitaţiile şi alte dureri inexplicabile la prima vedere. Deseori, depresia este insoţită la această categorie de persoane de boli şi tulburări precum infarctul, cancerul, reumatism, boala Parkinson şi maladia Alzheimer.
Tendinţa de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresori, fie prin psihoterapie, mai ales cea cognitive comportamentală.
Schizofrenia este o altă patologie psihiatrică puternic asociată sinuciderii.
Riscul de sinucidere privind durata de viaţă la aceşti pacienţi se situează intre 10-12%. Riscul este cu atat mai mare cu cat pacientul este mai tanăr, este bărbat, se află in primele stadii ale bolii, la cei care erau dinamici, mental şi social, inainte ca boala să se declanşeze, la pacienţii care au recăderi cornice şi la cei la care se estimează o aşa-zisă “dezintegrare mentală”.
Alţi factori, cum ar fi sentimentul de neputinţa, de disperare, fac să crească riscul suicidar. Absenţa perspectivei de viitor era un punct comun la 91% dintre subiecţii care apoi s-au sinucis.
Alcoolismul şi toxicomania sunt considerate şi ele ca avand un rol important in sinucidere. Persoanele dependente de alcool prezintă un risc suicidar mai mic decat cele cu tulburări depresive majore. Dar trebuie spus că există legături stranse intre consumul excesiv de alcool şi depresie, aşa că este destul de dificil să se stabilească care dintre ele prezintă un predictor mai important pentru sinucidere. Consumul excesiv de alcool poate să conducă la depresie din cauza sentimentului de decădere şi de eşec pe care multe din persoanele dependente il incearcă. In acelaşi timp, consumul excesiv de alcool poate reprezenta o formă de automedicaţie pentru ameliorarea depresiei de care o persoană suferă. De asemenea, atat consumul de alcool, cat şi depresia pot rezulta amandouă dintr-o stare de stres care poate apărea la un moment dat in viaţa unui om. Totuşi, dacă sinuciderea la persoanele depresive are loc destul de devreme in evoluţia bolii (mai ales la grupa de varstă 30-40 de ani), la persoanele alcoolice ea se produce in general mai tarziu in evoluţia bolii.
In plus, cand are loc efectiv trecerea la actul sinucigaş, mai apar şi alţi factori, cum ar fi sfarşitul unei relaţii, marginalizarea socială, sărăcia şi inceputul unei deteriorări fizice ca urmare a consumului excesiv şi indelungat de alcool.
Tentativa de sinucidere precedentă actului final reprezintă totuşi cel mai important predictor al comportamentului suicidar fatal ulterior. Riscul este mai mare in primul an şi mai ales in primele şase luni care urmează tentativei. Aproape 1% din persoanele care incearcă să se sinucidă mor in anul imediat următor, iar 10% sfarşesc prin a comite sinuciderea cu rezultat fatal. Estimările privind creşterea riscului ca urmare a tentativelor de sinucidere anterioare variază de la un studiu la altul. Existenţa unei tentative de sinucidere anterioare face să crească riscul de sinucidere al unei persoane, dar majoritatea persoanelor care şi-au luat viaţa o fac fără să fi avut anterior vreo tentativă de acest gen.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3131
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Sinuciderea

Mesaj Scris de Simona la data de Joi Mai 03, 2012 7:36 am

O istorie familială cu antecedente de sinucidere este un marcker puternic al riscului crescut de sinucidere. Unii cercetători cred că o caracteristică genetică predispune unele persoane la un comportament sinucigaş. Date din studii făcute pe gemeni şi pe copii adoptaţi confirmă posibilitatea ca factorii biologici să joace un rol major in unele comportamente suicidare. Există o concordanţă mult mai netă in ceea ce priveşte sinuciderea şi tentativele de sinucidere intre gemenii monozigoţi (cei cu gene total identice) decat intre cei dizigoţi (nu au in comun decat jumătate din gene). Insă, pentru ca rezultatele să fie perfect validate şi bazate pe o metodologie solidă, mai este nevoie de cercetări privind cazul monozigoţilor crescuţi separat, precum şi de altele care să aibă in vedere şi existenţa unor tulburări psihiatrice. Pentru că ar putea fi vorba, de fapt, de tulburări psihiatrice ereditare şi nu de o predispoziţie genetică la comportament suicidar şi de faptul ca aceste tulburări fac ca acest tip de comportament să fie mai probabil la persoanele inrudite. Intr-un studiu din 1978, cu un lot martor de copii adoptaţi, Schulsinger a constatat că existaseră deja cazuri de sinucideri in familia biologică a celor care s-au sinucis. Sinuciderea acestor copii adoptaţi era independentă in mare măsură de existenţa unor tulburări de natură psihiatrică, ceea ce ne-ar putea face să credem că există o predispoziţie genetică la sinucidere. Este, de asemenea, foarte probabil ca şi alţi factori, precum cei de mediu şi sociali, adăugaţi la istoria familială, să facă să crească riscul de sinucidere.
Există şi studii privind procesele neurobiologice care sunt responsabile de numeroase patologii psihiatrice, inclusive acelea care predispun la sinucidere, din care rezultă că există o bază biologică a sinuciderii. Se constată, de exemplu, că nivelul serotoninei din lichidul cefalorahidian este diferit la pacienţii psihiatrici care s-au sinucis. Serotonina este un neurohormon foarte important care răspunde de dispoziţie şi agresivitate. Este posibil ca proasta funcţionare a neuronilor care conţin serotonină in cortexul prefrontal al creierului să fie una din cauzele subiacente ale capacităţii de nivel scăzut a unei persoane de a rezista pulsiunilor care o imping la trecerea propriu-zisă la act.
Este posibil, de asemenea, ca o persoană să sufere de o boală gravă, foarte dureroasă, care o slăbeşte foarte mult fizic, iar sinuciderea să fie o consecinţă a acesteia. Prevalenţa durerilor fizice la cei care se sinucid este estimată la cel puţin 25% din cazuri, putand atinge şi 80% la persoanele varstnice. In mai mult de 40% din cazuri, boala este considerată un factor contributiv important al comportamentului şi ideaţiei suicidare, mai ales in prezenţa tulburărilor de dispoziţie sau simptomelor de depresie. Totuşi, mai multe investigaţii au arătat că persoanele care suferă de o boală fizică gravă se sinucid foarte rar, iar ele nu prezintă nici un simptom psihiatric.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3131
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Sinuciderea

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum