psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Sindromul BURN-OUT

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Sindromul BURN-OUT

Mesaj Scris de Simona la data de Mar Mai 22, 2012 9:47 am

SINDROMUL DE OBOSEALĂ CRONICĂ

Sindromul de burn-out este o stare de epuizare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea individului pe termen lung în situaţii solicitante. În 1981, Maslach si Jackson, citaţi de M. Zlate, propuneau următoarea definiţie pentru burn-out: „un sindrom de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicaţi profesional alături de alţii”. Cu alte cuvinte este vorba de sindromul stresului cronic la locul de muncă.
În 1974, Herbert Freudenberger, medic în New York, a folosit pentru prima dată noţiunea de „burn-out".
Există conexiuni între sindromul burn-out şi variabilele demografice cum sunt sexul, vârsta şi vechimea în muncă. Diverse cercetări (Pedrabissi, Rolland şi Santinello, 1993) au scos în evidenţă că sexul feminin, vârsta medie şi cea înaintată, dar şi diversitatea activităţii profesionale (cei care suplinesc posturi ce necesită diferite calificări) au influenţă asupra formelor de manifestare ale fenomenului.
Sindromul de epuizare profesională îi afectează mai ales pe aceia care au ales să lucreze cu oamenii (de exemplu: profesorii, educatorii, personalul medical, avocaţii, funcţionarii publici). Evident că nu toţi vor fi afectaţi în egală măsură, unii vor experimenta un nivel maxim de stres, în timp ce alţii se vor adapta mai uşor.

Cei predispuşi la a dezvolta un astfel de sindrom sunt cei care au anumite caracteristici de personalitate: idealism, supraangajare în profesie, dorinţa de a performa, nevoia crescută de aprobare din partea celorlalţi, un respect de sine scăzut, vulnerabilitatea în faţa excesului de cereri, incapacitatea de a refuza, sentimentul de vină faţă de îndeplinirea propriilor nevoi, nerăbdare, grabă. Totul începe de la pierderea echilibrului între solicitările primite şi propriile resurse. De cele mai multe ori, persoana alege singură să se supra-responsabilizeze din dorinţa de a avea un statut mai bun, de a câştiga mai bine sau pentru a evita alte sarcini importante ale vieţii, cum ar fi relaţia intimă sau prietenii. Astfel, deşi factorii stresori sunt identici pentru toţi cei care lucrează într-un domeniu, doar unii vor ajunge să sufere de epuizare psihică şi fizică, pentru că doar unii folosesc supra-angajarea în muncă drept scuză pentru a evita angajarea într-o relaţie intimă semnificativă sau în relaţii sociale (cele două tipuri de relaţii sunt cele care pot crea şi oferi echilibru unui individ). Se ajunge ca într-un fel de spirală: persoanele nu pot opri munca pentru că nu-şi pot lua pauze (acestea sunt percepute ca un pericol de a pierde ceea ce au construit până în momentul respectiv) şi decid să muncească în continuare şi mai mult pentru consolidarea poziţiei în care se află. Mulţi nu pot opri munca, nu-şi iau pauze. Cu cât îşi consolidează poziţia la locul de muncă, cu atât mai mult se responsabilizează singuri. În cazul lor, orice schimbare în rutina zilnică produce o stare de nesiguranţă ceea ce conduce automat spre frica de eşec. Astfel, continuă să muncească, să se îndepărteze de oameni pentru ca apoi, să se înstrăineze şi să fie din ce în ce mai absenţi din viaţa de cuplu sau cea socială.
Reacţiile care se produc în cazul sindromului burn-out sunt asemănătoare celor din depresie:
stare de oboseală cronică însoţită de senzaţia de epuizare extremă cu incapacitate fizică de a mai continua


  • episoade dureroase acute de tip migrene, dorsalgii, tulburări digestive
  • tulburări ale calităţii somnului
  • iritabilitate faţă de cei apropiaţi
  • scăderea randamentului la locul de muncă
  • incapacitatea de a mai face faţă sarcinilor urgente
  • senzaţia că munca invadează în special viaţa personală
  • senzaţie progresivă de epuizare care împiedică persoana să mai răspundă sarcinilor din familie.
  • Simptomatologia se accentuează treptat pentru ca într-o fază mai gravă a sindromului să apară şi:
  • tendinţa de a rămâne din ce în ce mai târziu la serviciu pentru a îndeplini sarcinile pentru care altă dată timpul ajungea
  • nemulţumirea faţă de profesie şi sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectivă
  • lipsa rapidităţii în executarea unor sarcini simple
  • dezinteresul faţă de muncă: individul lucrează din ce în ce mai mult şi se simte invadat, pentru că nu este recunoscut la adevărata sa valoare şi pentru că are impresia că nu este plătit pe măsură, sau că munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care îl apasă, senzaţie pe care o maschează cu supra-activism ineficient, de suprafaţă
  • o detaşare emoţională din ce în ce mai evidentă, care poate îmbrăca o varietate de manifestări, de la absenţa emoţiilor faţă de alţii până la o totală indiferenţă la suferinţa semenilor; aceasta concomitent cu o retragere în sine sau cu o lipsă de comunicare
  • lipsa reacţiei fiziologice de autoprotecţie



Sindromul burn-out se instalează lent. Nu apare în urma unor traume sau evenimente şocante, ci doar ca urmare a unor factori stresori cronici ce ţin de locul de muncă.

Până la instalarea efectelor sindromului individul parcurge câteva faze preliminare:

1. Entuziasmul ideal: este etapa în care se încadrează persoanele aflate la începutul carierei, care investesc, foarte mult din punct de vedere emoţional, în munca pe care o desfăşoară, trăind cu ideea că pot acoperi carenţele profesionale foarte repede.
2. Stagnarea ineficientă: munca îşi pierde aspectul primordial, nu mai are acelaşi efect stimulativ asupra individului, are loc o scădere a capacităţii de a lucra cumulată cu asocierea revendicărilor din planul individual (persoana realizează că îşi doreşte şi altceva în afara unui loc de muncă bine plătit: familie, copii, vacanţe, socializare).
3. Sentimentul de frustrare: în acest moment se dezvoltă tulburări fizice (cefalee sau migrene, tulburări gastrointestinale, modificarea calităţii somnului etc.), comportamentale şi psiho-emoţionale (anxietate, depresie). Sentimentul de frustrare devine cu atât mai accentuat cu cât individul îşi pune întrebări in privinţa sensului muncii sale, îşi reevalueză şansele şi aspiraţiile, se simte din ce în ce mai obosit, îi scade interesul pentru muncă.
4. Apatia plină de dezamăgire: individul se simte cronic frustrat în/şi la muncă, singura motivaţie pe care o găseşte este cea financiară.
O latură a tratamentului este cea medicamentoasă, de competenţa medicului: medicaţie antialgică, antiinflamatoare specifică sau generală, antivirală, imunomodulatoare, antidepresive în funcţie de simptomatologia acuzată.
Regimul igienico-dietetic de viaţă este partea din tratament care este la îndemâna oricui:

- respectarea unui orar de mese ceea ce înseamnă respectarea calităţii şi cantităţii de alimente de care organismul are nevoie. Afirmaţia „că nu am timp să mănânc” ascunde de fapt o prioritizare defectuoasă a activităţilor cotidiene – oricât de ocupată este o persoană, există posibilitatea unei mese de dimineaţă care poate realiza un aport în principii alimentare suficient pentru mare parte din activitatea cotidiană. Dacă la această masă se mai asociază 2-3 gustări peste zi formate dintr-un fruct proaspăt sau un pahar de suc natural de fructe/legume, obţinem necesarul caloric calitativ şi cantitativ. O importanţă aparte ar fi util de acordat şi reducerii cu până la 30% a consumului de lipide.

- hidratarea suficientă, aproximativ 2 litri consumaţi între mesele principale

- respectarea unui orar al odihnei pasive (somn). Şi în acest caz este importantă calitatea şi cantitatea somnului – somnul din intervalul orar 22-24 facilitează refacerea fizico-psihică organismului

- evitarea alternanţei eforturi fizice/psihice epuizante cu perioade de inactivitate, cum ar fi duminica, atunci când ar exista tendinţa hipersomniei

- evitarea programului de lucru prelungit sau terminare la timp a programului măcar de 2-3 ori pe săptămână

- plimbare zilnică de minim 10-15 minute în ritm rapid – în situaţiile când nu este posibil acest lucru se recomandă ca autoturismul să fie lăsat la distanţă de locul de muncă tocmai pentru a parcurge o distanţă minimă pe jos

- week-end-ul să fie organizat astfel încât să fie alternate exerciţiile fizice cu activităţile comune în familie şi cu socializarea.

Învăţarea unor strategii de management al stresului. Acestea pot fi puse fie la dispoziţia angajaţilor prin cursuri indoor sau să implice participare individuală. Rolul acestor cursuri este de a:

- învăţa participanţii să respire corespunzător – abdominal inferior. O bună oxigenare a organismului conferă calm şi stabilitate persoanei, dar şi capacitatea de a analiza obiectiv problematica ivită, ajutând la identificarea soluţiilor. În afara efectului pe care îl are asupra sistemului nervos central, oxigenul este unul dintre factorii cei mai importanţi în metabolizarea radicalilor liberi şi responsabil în combaterea stresului.

- participarea la cursuri de dezvoltare personală, în care subiectul este învăţat să se cunoască, să se evalueze, să îşi stabilească obiectivele, să-şi gestioneze emoţiile, să inter-relaţioneze cu cei din jur, să prevină apariţia conflictelor, sau dacă acestea sunt deja generate, cum să se lase cât mai puţin afectat de reacţiile negative ale celor din jur.

- învăţarea tehnicilor de relaxare progresivă, adaptată la condiţiile de la serviciu

- educarea subiecţilor în folosirea tehnicilor de: autoîncurajare, auto-valorizare, motivare, creştere a stimei de sine şi a încrederii în propria persoană.

Dacă privim cu atenţie cauzele are conduc spre acest sindrom, constatăm că foarte multe elemente ţin de trăsăturile de personalitate, ceea ce poate să justifice o îndrumare spre grupurile de susţinere psihologică, acolo unde situaţiile o impun.


Concluzie
Concluzia nu poate fi decât una singură: MODERAŢIA ceea ce înseamnă îmbinarea aspectelor vieţii noastre astfel încât să existe un echilibru între carieră, viaţa personală, dezvoltarea personală, sănătate, relaţii sociale şi de prietenie şi dorinţele financiare ale fiecăruia.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum