psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Asasinarea generalului Dalla Chiesa

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Asasinarea generalului Dalla Chiesa

Mesaj Scris de Simona la data de Dum Iun 03, 2012 8:33 am

S-ar crede ca pentru populatia italiana din secolul XX, care asista neputincioasa la infiltrarea Mafiei in structurile sociale si economice, moartea unui om nu ar insemna mare lucru, dupa zecile de crime nemiloase care aveau loc aproape zilnic pe strazile Siciliei. In mod surprinzator, tocmai disparitia unui singur om avea sa duca mai departe lupta impotriva structurilor mafiote, concretizata printr-un set de legi mult-asteptate ce au avut ca rezultat ingradirea puterii si inasprirea pedepselor pentru cei care alegeau sa traiasca dincolo de baricade.

Italia acelor vremuri avea vedete si vedete: cele care se aflau in lumina reflectoarelor si cele care se aflau in fata baricadelor, riscandu-si viata intr-un razboi silentios si periculos. Din aceasta ultima categorie facea parte si generalul Dalla Chiesa, un neobosit luptator contra mafiei care reusise sa se infiltreze in structurile nationale intocmai ca un parazit intr-un organism sanatos. Activitatile sale din Milano si Roma i-au adus supranumele de Omul de Fier sau Supergeneralul, menite sa onoreze activitatea acestui reprezentant al armatei italiene. Articolele din presa, critica, invidia colegilor si, mai ales, faptul ca incurca serios planurile mafiotilor, au facut din Dalla Chiesa unul dintre cei mai cunoscuti oameni ai legii din peninsula.


In 1979, in calitate de sef al Diviziei I de carabinieri din Milano, Dalla Chiesa avea in jurisdictie intreaga Italie septentrionala. Pentru a face fata acestei sarcini deloc usoare, acesta s-a asigurat ca va dispune de toate fortele si echipamentele necesare. Mai mult decat atat, echipa pe care o conducea era recunoscuta pentru minutiozitatea si rabdarea de care dadea dovada in momentul strangerii dovezilor. Se spunea ca insusi generalul se ocupa personal de organizarea operatiunilor, strangand impreuna cu oamenii sai de incredere teancuri de documente si informatii. De foarte multe ori, procesul enorm de documentare necesita saptamani sau chiar luni, insa timpul indelungat nu parea sa constituie un impediment pentru generalul care avea informatori chiar si in inchisorile speciale. Reteaua intinsa era sustinuta de o intreaga armata, toata la dispozitia lui, formata din elicoptere, autoblindate, tancuri si 30.000 de oameni. Sub coordonarea sa directa se mai afla o echipa speciala anti-tero, formata din 60 de ofiteri, 120 de subofiteri si 1200 de oameni de trupa.

La Milano si la Roma, Carlos Alberto Dalla Chiesa era privit ca un erou salvator si, desi acest rol nu este deloc usor, in spatele acestui spirit justitiar exista o armata intreaga gata oricand sa-i execute ordinele. Lucrurile aveau sa ia o turnura diferita in luna aprilie a anului 1982, cand generalului i s-a propus functia de prefect al orasului Palermo.


Sicilia

Prima data cand Dalla Chiesa a pasit pe taramul sicilian a fost la sfarsitul razboiului, in calitate de membru al corpului de reprimare a infractionalitatii siciliene.
Succesul actiunilor sale i-au adus gradul de capitan. S-a intors la Roma incununat de lauri, pentru a reveni pe insula in anul 1966, colonel de aceasta data, cu o misiune importanta de indeplinit: anihilarea filierei care se ocupa de droguri si de spalarea banilor obtinuti din aceasta ocupatie ilicita. Inca o data, viitorului general i s-a oferit ocazia de a-si arata calitatile de organizator si, de ce nu, de bun psiholog, deoarece intelegerea modului in care gandeau si actionau acesti oameni care nu faceau parte din lumea sa, era o conditie esentiala pentru ca victoria sa fie de partea "baietilor buni".


A treia sosire pe insula avea sa fie insa si ultima. In jurnalul pe care il tinea, Dalla Chiesa recunoaste ca era incercat de presimtiri sumbre. In ciuda acestui fapt, accepta postul de prefect al orasului Palermo. Desi aceasta numire poate parea flatanta in ochii oamenilor, in realitate, egala cu o sinucidere. In sarcina prefectului cadea si lupta cu tentaculele mafiei, care aproape ca sufocasera viata sociala si economica a insulei. Puterea acestei "caracatite" crestea pe zi ce trece, iar oamenii erau atat de inspaimantati de ceea ce ar fi putut sa li se intample, incat chiar daca un atac violent avea loc in plina zi, niciodata nu existau martori, pentru ca desigur, nimeni nu vazuse nimic.


Timpul actiunii

Oamenii doreau sa-si reia traiul de dinainte, fara a mai tremura pentru viata copiilor lor, insa in acelasi timp, se simteau neputinciosi in fata unui monstru nevazut. Speranta lor se afla in autoritati, iar speranta autoritatilor se afla in generalul Dalla Chiesa. Dupa ce vestea numirii sale devine publica si se raspandeste cu viteza vantului, pe strazile orasului Palermo se putea observa o alta stare de spirit, ca si cum o parte din tensiunea care pusese stapanire peste oras disparuse ca prin minune. Sperantele palermitanilor nu aveau sa fie inselate. Generalul Dalla Chiesa iese in public si tine cuvantari atat in mijlocul muncitorilor, pe santiere, cat si in scoli si facultati, incurajand oamenii sa se uneasca impotriva acestui cancer care sufoca viata orasului incet, dar sigur, intocmai cum boala actioneaza asupra unui organism sanatos. Mai mult decat atat, face vizite personale la domiciliile familiilor ai caror copiii erau toxicomani cunoscuti.



"Sunteti speranta tarii. Sunteti o speranta si pentru cei care, ca mine, sunt convinsi de necesitatea unui efort complex, unitar, al societatii italiene pentru infrangerea mafiei",
avea sa cuvanteze acesta in fata elevilor Liceului Garibaldi, la care insusi fiul sau, Nando, studiase in trecut. Actiunile sale de incurajare nu raman fara rezultat. Oamenii par mai usurati si mai increzatori, iar generalul primeste la randul sau scrisori de sustinere si de multumire din partea cetatenilor si a studentilor.

In afara zidurilor impunatoarei case care ii fusese oferita de catre autoritati, Omul de fier nu se dezmintea. Nu era timp pentru emotii si lamentari, era exclusiv timpul actiunii. In data de 2 mai din ultimul an al vietii sale, Dalla Chiesa calatoreste pana la Roma pentru a se intalni cu premierul Spadolini, caruia ii cere adoptarea a doua masuri importante pentru indeplinirea telurilor sale:

* puterea de a coordona, in calitatea sa de prefect, toate anchetele referitoare la Mafie, si aici nu se limita la cea siciliana, ci la toate structurile, la nivel national;
* prezentarea in parlament a legii Pio La Torre, un alt luptator impotriva crimei organizate, asasinat de catre Mafie;


In Palermo, comunica tuturor subalternilor un program in patru puncte:

1. analizarea dosarelor cu privire la cazurile De Mauro, Scaglione, Russo, Reina, Francese, Terranova, Mancuso, Giuliano, Mattarella, Basile, Costa si comunicarea rapoartelor cu privire la anchetele asupra traficului de droguri din Palermo;
2. obtinerea datelor referitoare la sumele varsate de catre statul italian si de Sicilia antreprenorilor sicilieni;
3. adjudecarile administrative: nume si cifre;
4. analizarea varsamintelor mari in valuta din ultimii ani din bancile siciliene, venite dinspre bancile din strainatate.


Dalla Chiesa - omul

Asa cum am aratat mai sus, in afara zidurilor casei sale impunatoare, Dalla Chiesa se arata neinfricat. Odata plecat din mijlocul lumii sale violente, crude si insangerate, Omul de fier devenea un barbat de 60 de ani, reintors in bratele proaspetei sale sotiei sale, cu 30 de ani mai tanara. Nici viata sa personala nu fusese pana in acel moment o linie dreapta. Unul dintre cele mai negre momente din existenta sa a fost pierderea primei sotii, Dora, si mama celor trei copiii ai familiei, Nando, Rita si Simona. Chiar dupa decesul acesteia in urma unei boli, Dalla Chiesa continua sa ii invoce prezenta linstitoare in jurnalele sale, pe care le scria sub forma unei lungi scrisori catre sotia sa:
"31 martie: Cu mintea confuza, am fost cuprins de o multime de ganduri atat in legatura cu ceea ce se zice si se scrie despre mine privind faimoasa misiune, cat si in legatura cu faptul ca am fost convocat azi dimineata la Ministerul de Interne. Si, intr-adevar, comoara mea, asta e o decizie de extrema importanta, deoarece, fireste, numirea ca prefect nu-mi gadila amorul propriu, si nici macar aceea de prefect clasa I".



Ironia a facut ca atunci cand sperantele omului Dalla Chiesa de a avea un camin primitor la care sa se intoarca in fiecare seara s-au implinit, in acelasi an, numai cateva luni mai tarziu, cei doi soti aveau sa se odihneasca pentru totdeauna, impreuna.

La 12 iulie 1982, Carlo Alberto Dalla Chiesa si Emmanuela Setti Carraro devin sot si sotie. Cei doi se stabilesc impreuna in Palermo, intr-o cladire somptuasa din oras. Tanara sotie avea sa se planga in repetate randuri de faptul ca se simte prea singura intr-o casa atat de mare, fiind nevoita sa traiasca tot timpul cu teama in suflet pentru viata sotului ei. Nu o data a incercat Emmanuela sa isi convinga sotul sa paraseasca acest oras intunecat, insa incercarile ei de induiosare au fost sortite esecului. Generalul avea o misiune.

" - Sa plecam de aici cat mai avem timp. Viata e atat de scurta, Carlo…
- Tocmai pentru ca este atat de scurta trebuie sa lasam ceva in urma noastra.
- Bine, dar tie nu-ti este niciodata frica?
- Frica, Emmanuela, trebuie sa inveti s-o stapanesti. Daca o tii numai pentru tine, fara sa-i permiti sa iasa afara, atunci inseamna ca ai castigat batalia".


Dalla Chiesa invatase demult sa isi stapanesca frica. Nu se temea pentru el, insa desi nu marturisea, se temea pentru cei dragi, pentru copiii sai, care erau de acum oameni in toata firea, si pentru tanara si prea putin experimentata sa sotie.


Ultimele zile la Palermo

In aceasta perioada apar primele semne. Dalla Chiesa stie ca Mafia este cu ochii pe el…si cu urechile pe telefonul sau, pentru ca de fiecare data cand vorbeste la telefon aude un declic ciudat. In seara de 10 august, observa o masina rosie parcata de mult timp in fata casei sale. Suna la postul de carabinieri pentru a face o scurta verificare. In masina abandonata, acestia descopera cadavrele a trei mafioti asasinati de un clan rival. In acelasi timp, un telefon anonim la redactia cotidianului L'Ora anunta: "Cu executiile de azi, operatiunea Dalla Chiesa e aproape terminata. Ati inteles bine: aproape terminata".

In ciuda acestor dovezi de ostilitate, generalul este mai puternic decat omul. Dalla Chiesa continua sa munceasca asiduu. Strange date, analizeaza dosare si redacteaza rapoarte prin intermediul carora sunt denuntati mafioti importanti. La 11 august termina de schitat portretul noii mafii. Ca urmare a datelor si informatiilor stranse, din surse mai putin cercetate, Dalla Chiesa reuseste sa scoata in fata cifre, cazuri, date depre cazuri, retele, si mai ales, nume. Nume ale unor familii de vaza din Palermo si Sicilia. O organizatie mafiota atat de bine pusa la punct, cu conexiuni nebanuite, uneori chiar si in cercurile inalte ale societatii italienesti, nu putea fi contracarata decat cu un efectiv militar pe masura. Prin urmare, Dalla Chiesa solicita guvernului sa il investeasca cu puteri speciale, dar si sa asigure sprijinul logistic si armamentulul necesar. Metodele sale de lupta se imbunatatesc si se diversifica. Pe langa infiltrari si marturisiri, Dalla Chiesa initiaza metoda controalelor fiscale si financiare, care promitea sa il aduca in mijlocul problemei, amenintand sa deconspire chiar si colaboratorii "onesti". Generalul prezinta ministrului de finante Rino Formica si sefului politiei fiscale un raport cu privire la situatia a 2000 de intreprinderi banuite de colaborari cu mafia.




Chiar daca la numirea generalului Dalla Chiesa in postul de prefect, autoritatile au declarat ca si-au pus sperantele in acest om, pe parcursul scurtului sau mandat, au facut prea putin pentru a-l ajuta si au raspuns prea rar cererilor sale. Dalla Chiesa se simtea legat de maini si de picioare, nemaiavand de partea sa efectivele militare pe care le comanda in trecut, insa a refuzat sa se lase infrant de aceste inconveniente ce ar fi descurajat pe multi. In tot acest timp, era cat se poate de constient de faptul ca actiunile sale nu faceau decat sa ii puna in garda inamicii. Cum a ales Dalla Chiesa sa se protejeze pe sine de Mafie? Nefacand nimic. In mod surprinzator, masurile de siguranta care il priveau erau ridicol de simple in comparatie cu importanta personajului. A refuzat masinile blindate, circula cu taxiul sau cu masina personala, permitand totusi unor garzi de corp sa il insoteasca. Chiar si asa, in fata mijloacelor si puterii mafiei niste bieti oameni nu erau decat niste tinte in plus. Dalla Chiesa aproape ca s-a incapatanat sa nu beneficieze de toata protectia ce i se cuvenea. Credea ca gesturile sale nu vor face decat sa ii sfideze inamicii. Ceea ce s-a si intamplat. I-a sfidat, le-a provocat teama, dar in acelasi timp a facut si necesara eliminarea sa. In acest scop, insusi Dalla Chiesa avea sa le dea o mana de ajutor nesperata asasinilor sai.

Interesul generalului pentru clanurile mafiote nu avea sa fie deloc apreciat de catre acestia din urma. Cosa Nostra decide sa termine odata pentru totdeauna cu acest ghimpe din coasta. Este hotarata data: 3 septembrie 1982. Era un fapt stiut ca generalul isi schimba intotdeauna itinerariul spre casa, prin urmare doi motociclisti aveau sa ii urmareasca masina de la iesirea din prefectura si sa indice prin walkie-talkie drumul pe care acesta urma sa il aleaga catre casa. Ca sa fie siguri ca infama operatiune va avea succes, se asigura ca fiecare ruta posibila va fi acoperita de o masina. In acea zi, bantuit de presimtiri din cele mai sumbre si simtindu-se obosit de lupta cu morile de vant, Dalla Chiesa isi suna fosta escorta, Giuseppe Carducci, si il cheama de urgenta la Palermo, motivand ca a ramas singur. Carducci avea sa relateze mai tarziu: "Generalul avea o voce grava si parea nelinistit. M-a lasat sa inteleg ca cineva din preajma sa, de la prefectura, tradeaza."




In aceeasi zi, Emmanuela il suna sa il intrebe daca soseste la masa. Sotul sau o anunta ca nu poate ajunge la pranz, insa accepta propunerea acesteia de a veni sa-l ia cu masina de la serviciu.

In 3 septembrie, la ora 21:30, Emmanuela ajunge la prefectura in masina sa, un Innocenti alb. La indicatiile generalului, o ia pe via Carini, insa nici unul dintre pasagerii masinii nu apuca sa constientizeze pericolul in momentul in care sunt inconjurati de doua masini si o motocicleta, pentru ca in secunda urmatoare o ploaie de gloante se revarsa asupra pasagerilor din micuta masina alba. 30 de gloante au fost trase. Prima victima a fost Emmanuela, i-a urmat generalul Dalla Chiesa, si in cele din urma, soferul Domenico Russo, care a murit la spital.

Cateva clipe mai tarziu, o voce anunta la telefonul redactiei Il Giornale di Sicilia: "Operatiunea Carlo Alberto Dalla Chiesa s-a incheiat".




Dincolo de viata, este viata

Valurile de indignare pe care asasinarea lui Dalla Chiesa le-a starnit nu au mai avut precedent de la rapirea si asasinarea presedintelui democratiei crestine din 1978. Opinia publica declara acest act drept cea mai violenta sfidare la adresa statului. Oamenii se intreaba cum a fost posibil, uitand poate ca cel supranumit Omul de fier, era dincolo de toate, un om. Dincolo de intrebari, in Italia a luat amploare un fenomen fara precedent in lupta cu Mafia. Pentru prima data, oamenii au devenit uniti. Presa italiana declanseaza campanii de sensibilizare a populatiei, dar si de mustrare a guvernului, pe care il acuza de lentoare, incertitudine si de subestimare a fenomenului. Cele mai mari centre sindicale ale Italiei, trei la numar, organizeaza o greva de patru ore in Sicilia si oprirea timp de zece minute a intregii retele de transport urban din tara. Mai mult decat atat, intr-un comunicat de presa, sindicatele confirma vointa de a lupta contra terorii criminale a mafiei, cerand guvernului "raspunsuri si rezultate concrete, precum si adoptarea de masuri extraordinare si exceptionale. Orice insuficienta, indecizie si intarziere ar echivala cu o predare neconditionata in fata dominatiei criminale a mafiei asupra populatiei siciliene". Au loc manifestatii la care participa sute de mii de oameni din toate categoriile sociale. "Este batalia tuturor", anunta ziarul Il Mattino.

Presiunile imense facute de catre opinia publica si de catre presa a facut ca la numai doua zile de la asasinarea lui Dalla Chiesa sa fie numit un inalt comisar pentru lupta contra mafiei, care urma sa fie inzestrat cu vaste puteri de coordonare intre organismele adminstrative si politice. Este exact ce Dalla Chiesa solicitase neobosit, in nenumarate randuri, fara nici un succes. Ironia face ca tocmai moartea sa sa puna in miscare toate parghiile sistemului, necesare crearii unui front comun de aparare, dar si de combatere a infractionalitatii. Varful acestei lupte surde avea sa fie atins in momentul votarii in parlament a legii Antimafia, denumita legea La Torre - Rognoni (dupa numele deputatului comunist asasinat si al ministrului de interne Virginio Rognoni). In acea zi, lucrurile s-au desfasurat cu o viteza ametitoare: in mai putin de 24 de ore, parlamentul italian a aprobat 44 de articole de lege. Premierul Giovanni Spadolini declara noua lege antimafia "un raspuns de exceptie la o amenintare de exceptie".

In tot acest timp este investigata asasinarea generalului si se cauta ucigasii. In ciuda mobilizarii generale, anumite tipare continua sa se repete: desi bulevardul via Carini traverseaza centrul orasului si la ora aceea era plin de lume, nimeni nu vazuse nimic. Cand investigatorii credeau ca si de acesta data faptasii vor ramane nepedepsiti, apare un martor ocular, gata sa depuna marturie, a carui identitate a ramas necunoscuta pana la sfarsitul procesului. In urma marturiei acestuia au fost arestati Nicola Alvaro, unul dintre ucigasi, care apartinea unei familii cunoscute pentru implicarea in traficul de droguri. Un alt mandat de arest a fost emis pe numele boss-ului mafiot Benedetto Santapaola, care a reusit insa sa fuga din Italia. Mai tarziu, a reiesit ca asasinarea lui Dalla Chiesa a fost un serviciu pe care mafia din Catania l-a facut celei palermitane, pentru a obtine, in schimbul vietii inamicului de temut al mafiotilor locali, permisunea de a patrunde in traficul international al drogurilor.

In locul in care drumul generalului Dalla Chiesa si al sotiei sale s-au oprit pentru totdeauna, o pancarta anonima, purtand un mesaj simplu, pastreaza in memorie sacrificiul: "Aici zace speranta sicilienilor cinstiti".



sursa:torrents.ro


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum