psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Dependenta in iubire si cautarea plenitudinii

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Dependenta in iubire si cautarea plenitudinii

Mesaj Scris de Simona la data de Joi Iul 05, 2012 9:48 am

“De ce am deveni dependenti de celalalt?


Motivul pentru care relatiile de iubire romantica reprezinta o experienta atat de intensa si universal cautata este acela ca ele par sa ofere eliberarea dintr-o stare de frica, nevoie, lipsa si neimplinire, ce are radacini profunde si face parte din conditia umana in starea sa neeliberata si neiluminata. Aceasta stare are atat o dimensiune fizica, cat si una psihologica.

La nivel fizic, evident, nu sunteti complet si nici nu veti fi vreodata: sunteti fie barbat, fie femeie, adica o jumatate din intreg.
La acest nivel, nevoia de a fi complet — intoarcerea la uniune — se manifesta prin atractia dintre barbati si femei, prin nevoia barbatului de femeie si nevoia femeii de barbat.

Este aproape o nevoie irezistibila de uniune cu polaritatea energetica opusa. Radacina acestei nevoi fizice este de natura spirituala: dorinta de a pune capat dualitatii, de a te intoarce la starea de plenitudine. Uniunea sexuala da senzatia cea mai apropiata de aceasta stare la nivel fizic. Din acest motiv, este considerata experienta care ofera cea mai mare satisfactie in lumea fizica.

Dar uniunea sexuala nu este mai mult decat o clipa trecatoare de plenitudine, o secunda de beatitudine. Atata timp cat este cautata inconstient ca mijloc al mantuirii, persoana cauta sa puna capat dualitatii la nivelul formei, nivel la care mantuirea nu este posibila. Vi se ofera o imagine fugara, foarte tentanta a raiului, dar nu vi se permite sa ramaneti mai mult timp aici si va treziti din nou intr-un corp separat.

La nivel psihologic, sentimentul de lipsa sau de neimplinire este chiar mai mare decat la nivel fizic. Atata timp cat va identificati cu mintea dvs., aveti un sentiment al identitatii derivat dintr-o sursa externa. Adica obtineti o idee despre cine sunteti din lucruri care, in ultima instanta, nu au nimic de-a face cu cine sunteti in realitate: rolul dvs. social, posesiunile, aspectul exterior, succesele si esecurile, sistemul de credinte s.a.m.d.

Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil, nesigur si cauta mereu lucruri noi cu care sa se identifice si care sa-i dea sentimentul ca exista. Dar nimic nu este vreodata suficient pentru a-i produce o satisfactie de durata. Temerile sale raman; ca si sentimentul de lipsa si de nevoie acuta.

Dar atunci apare aceasta relatie speciala. Ea pare sa fie raspunsul la toate problemele sinelui fals si pare sa raspunda tuturor nevoilor sale. Cel putin la prima vedere. Toate celelalte lucruri pornind de la care in trecut v-ati derivat sentimentul identitatii par acum relativ nesemnificative. Acum aveti un singur punct de interes care le inlocuieste pe toate celelalte, da sens vietii dvs. si prin el va definiti identitatea: persoana de care v-ati „indragostit”.

Nu mai sunteti un fragment dislocat intr-un univers nepasator — sau cel putin asa vi se pare. Lumea dvs. are acum un centru: persoana iubita. Faptul ca centrul se afla in afara dvs. si ca din acest motiv aveti in continuare un sentiment de identitate derivat dintr-un obiect exterior nu pare sa conteze prea mult la inceput.

Ceea ce conteaza este ca sentimentele subiacente, de neimplinire, frica, lipsa si insatisfactie, atat de caracteristice starii de identificare cu mintea, au disparut — sau nu? S-au dizolvat sau continua sa existe in spatele acestei realitati superficiale numite fericire?

Daca in relatia dvs. ati avut parte atat de „iubire”, cat si de opusul ei — atacul, violenta emotionala — atunci e foarte probabil sa confundati atasamentul sinelui fals si dependenta cu iubirea. Nu puteti sa va iubiti partenerul la un moment dat, iar in urmatorul moment sa il atacati. Iubirea nu are opus.

Daca „iubirea” dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternica nevoie a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet si mai profund, o nevoie pe care celalalt o satisface temporar. Este inlocuitorul pe care il da sinele fals pentru mantuire si pentru scurt timp aproape ca ne simtim mantuiti.

Dar vine un moment cand partenerul dvs. se comporta astfel incat nu va mai satisface nevoile — sau mai curand nevoile sinelui fals. Sentimentele de durere, frica si lipsa, care sunt o parte intrinseca a constiintei sinelui fals, dar au fost acoperite de „relatia de iubire”, ies acum din nou la suprafata. Ca in cazul oricarei dependente, va simtiti minunat cand drogul este disponibil, dar invariabil vine un moment cand drogul nu mai functioneaza.

Cand acele sentimente dureroase reapar, le simtiti chiar mai intens si mai acut decat inainte. Pe deasupra, va percepeti partenerul, ca fiind cauza acestor sentimente. Aceasta inseamna ca le proiectati in afara si il atacati pe celalalt cu toata violenta salbatica a durerii dvs. Acest atac poate trezi durerea partenerului, si el sau ea va poate raspunde la atac.

In acest punct, sinele fals mai spera inca in mod inconstient ca atacul sau sau incercarile sale de manipulare vor reprezenta o pedeapsa suficienta pentru a-1 convinge pe partener sa-si schimbe comportamentul, ca sa-l puteti folosi din nou pentru a va acoperi durerea.

Fiecare dependenta apare dintr-un refuz inconstient de a accepta durerea si de a o lasa in urma. Fiecare dependenta incepe cu durerea si se sfarseste in durere. Indiferent de substanta de care sunteti dependent — alcool, mancare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoana —, va folositi de un lucru sau de o persoana pentru a va ascunde durerea.

Acesta este motivul pentru care in relatiile intime, dupa ce euforia initiala a trecut, apare atat de multa nefericire, atat de multa durere. Nu relatiile provoaca durerea si nefericirea. Ele scot la lumina ceea ce se afla deja in dvs. Oricare dependenta ajunge intr-un punct in care nu mai produce rezultatul dorit si atunci simtiti durerea mai puternic ca oricand.

Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii incearca mereu sa scape de momentul prezent si cauta un fel de mantuire in viitor. Primul lucru pe care l-ar putea intalni daca s-ar concentra asupra Clipei de ACUM ar fi durerea proprie si de acest lucru se tem ei. Daca ar sti macar cat de usor este ca in Clipa de ACUM sa obtina puterea care dizolva trecutul si durerea sa, realitatea care dizolva iluzia! Daca ar sti cat de aproape sunt de propria lor realitate, cat de aproape se afla de Dumnezeu!

Nici evitarea relatiilor cu scopul de a incerca sa se evite durerea nu este o solutie. Durerea este oricum prezenta. Exista o mai mare probabilitate ca trei relatii esuate in tot atatia ani sa va forteze sa va treziti decat trei ani traiti pe o insula pustie sau inchis in camera.

Daca ati putea aduce o prezenta intensa in singuratatea dvs., acest lucru v-ar ajuta.

Fragment din cartea “Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle, aparuta la Editura Curtea Veche


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3224
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum