psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Lectii de viata

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Mar 07, 2012 9:46 am

SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 12, 2012 8:59 am

Stapanul cadoului

autor necunoscut

Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri
în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice
adversar.
Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în
localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a
provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind
daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu
viteza.
Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a
decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar
batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul
orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în
directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a
insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe
maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se
obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari,
studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai
folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata
tuturor?"
"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" -
întreba Samuraiul. "Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli." "La fel si cu
orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa
apartina celui care le-a purtat."


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 12, 2012 9:05 am

Gesturi marunte

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns , la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.
Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o dintr-un film din anii '40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"Nimic" am zis eu.
" Dar trebuie si tu sa te intretii."
"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
" Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI
FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI
CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Morcovi, oua sau boabe de cafea?

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 19, 2012 10:12 am

Morcovi, oua sau boabe de cafea?

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.
Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.
Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.
Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:
"Spune-mi ce vezi?"
"Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea.
Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa soarba din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.

Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?"
Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.
Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.
Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
"Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?"

Gandeste-te si tu: Care sunt eu?
Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil.
Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?
Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?


Morala

In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?
Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.
Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.
Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Iubirea si timpul.

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 19, 2012 10:15 am

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea.
Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.
Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:
Bogatie, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”
Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.
“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.
Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:
“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”
“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...”
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.
Dintr-o data se auzi o voce:
“Vino Iubire, te iau cu mine “
Vorbea un batrân.
Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.
De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.
Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:
“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”
“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”
Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Joi Mar 22, 2012 7:33 am

Sunt satul de .......


Bill Cosby: „Am 74 de ani şi sunt sătul”
(Bill Cosby - unul din cei mai mari actori americani în viaţă: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Am 74 de ani. Am lucrat din greu de la 17 ani, în afară de o scurtă perioadă de timp, în anii ’50, când am fost în armată. În afară de perioadele când am fost bolnav, am lucrat 50 de ore pe săptămână şi nu mi-am luat concedii de boală timp de 40 de ani. Am reuşit să câştig salarii rezonabile, dar n-am avut moşteniri şi prin urmare a trebuit să lucrez ca să ajung la ceea ce am acum. Având în vedere ce se întâmplă în economie, pensionarea mea se pare că a fost o idee proastă şi sunt sătul. Foarte sătul.
Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie să „ajut financiar” persoanele care nu au etica muncii pe care o urmez eu. Sunt sătul să mi se tot spună că Guvernul va lua din banii pe care îi câştig - prin forţă, dacă e necesar - şi îi va da oamenilor prea leneşi ca să câştige bani.
Sunt sătul să mi se tot spună că Islamul e „Religia Păcii” când în fiecare zi pot citi zeci de relatări cu musulmani care îşi omoară surorile, soţiile şi fiicele pentru „onoarea” familiei; sau despre musulmani care manifestează violent pentru cea mai mică ofensă; sau despre musulmani care omoară creştini şi evrei fiindcă nu-s „credincioşi adevăraţi”; sau despre musulmani care ard şcolile de fete; sau despre musulmani care omoară cu pietre victimele violurilor, pe care le consideră „adultere”; sau despre musulmanii care le taie fetiţelor mici clitorisul şi labiile vaginului; toate acestea în numele lui Allah, fiindcă Koranul şi Legea Islamică le impune să facă asta.
Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie „fim toleranţi cu alte culturi” şi deci trebuie să lăsăm Arabia Saudită şi alte ţări arabe să îşi folosească banii din petrol ca să finanţeze moschei şi şcoli islamice care răspândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, SUA şi Canada. Şi asta în timp ce nimeni care trăieşte în Arabia Saudită sau alte ţări arabe nu are voie să construiască vreo biserică, vreo sinagogă sau vreo şcoală religioasă, care să înveţe lumea despre dragoste şi toleranţă....
Sunt sătul să mi se tot spună să îmi reduc standardul de viaţă, pentru ca astfel să lupt împotriva Încălzirii Globale, pe care nimeni n-are voie să o dezbată.
Sunt sătul să mi se tot spună că, consumatorii de droguri sunt de fapt bolnavi şi că trebuie să îi ajut să se trateze şi să plătesc pentru stricăciunile pe care le fac. Oare cumva, vreun bau-bau uriaş i-a înghesuit pe o alee întunecoasă, le-a îndesat praf de cocaină pe nas şi le-a înfipt vreun ac în venă, în timp ce ei tot luptau să se opună?
Sunt sătul să tot aud de atleţi, artişti şi politicieni bogaţi din toate părţile, care vorbesc de greşelile lor inocente, de greşelile lor stupide, de greşelile lor din tinereţe, când de fapt toţi ştim că singura lor greşeală a fost că au fost prinşi asupra faptului. Sunt sătul de oamenii care cred că au drept la orice, fie ei bogaţi sau săraci.
Sunt într-adevăr sătul de oamenii care nu-şi asumă responsabilitatea pentru vieţile şi acţiunile lor. Sunt sătul să îi ascult cum învinovăţesc Guvenul, sau discriminările, sau orice altceva, pentru problemele lor.
Sunt de asemena sătul să văd tineri şi tinere, adolescenţi sau abia trecuţi de 20 de ani, care se „împodobesc” cu tatuaje şi piercinguri, retezându-şi singuri şansele să fie angajaţi undeva şi apoi cerşind bani de la Guvern.
Da, sunt al dracului de sătul. Dar de asemenea sunt fericit că am 74 de ani. Fiindcă nu am să ajung să văd lumea pe care o fac oamenii ăştia. Îmi pare rău doar pentru nepoata mea şi pentru copiii ei. Mulţumesc Domnului că-s pe drumul către El şi nu invers.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 23, 2012 9:03 am

"How we spend our days is how we spend our lives."
(Modul cum ne petrecem zilele este si modul in care ne petrecem si viata.)

"Never regret. If it's good, it's wonderful. If it's bad, it's experience."
(Niciodata sa nu regreti nimic. Daca este bine, este minunat. Daca este rau este o experienta.)
– Victoria Holt


Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul.
Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile, URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU se formeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se impregneaza FRICA!
Devenim neputinciosi, tematori ( de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM.
UITE ASA: ascultand asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni, etc.
Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.
Viata este frumoasa si merita traita!
Hraneste-ti sufletul ascultand tot ce te unge la suflet, nu ce te raneste!
Dumnezeu ne-a dat sufletul sa il hranim, sa il curatam, sa avem grija de el.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 23, 2012 9:04 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 23, 2012 9:13 am

Statia metro L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.

On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu.

Dupa vreo trei minute
un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute:
Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:

Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.

Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:


El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era JoshuaBell
, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston .

Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?

*Ne oprim s-o admiram?

*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata
pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?

Sau mai bine zis, la cate lucruri bune si frumoase suntem obligati sa renuntam sau sa le ignoram atunci cand traim intr-o societate, sau un sistem social ca acela pe care il suportam acum cu greu? Caci nu atat individul cat sistemul social in principal este piesa vinovata de uratenia vietii noastre !... a se retine ca cei mai atrasi de sunetul viorii erau copii care nu apucasera inca sa se urateasca psihic si mai aveau un strop de inocenta...


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 26, 2012 11:05 am

Intrebarea cea mai grea

La un examen din al doilea an de studii al universitatii noastre de medicina, unul dintre profesori ne-a facut tuturor o supriza, atunci cand ne-a inmanat subiectele. Ca intotdeauna, eu le-am citit mai intai repede pe toate, dar cand am ajuns la ultimul,am ramas derutat: “Numele femeii de serviciu care face curat in universitate?”

In mod sigur, mi-am zis, o fi vreo gluma a profesorului. O vazusem de multe ori pe femeia de serviciu. Era inalta, cu parul carunt, si sa fi tot avut in jur de cincizeci de ani. Dar, cum era sa-i stiu eu numele? La sfarsitul examenului, i-am prezentai foaia de examen profesorului, fara sa fi raspuns insa nimic la ultima intrebare, atat de neasteptata.

Inainte sa se fi terminat examenul totusi, unul dintre colegii mei il intreba pe profesor daca ultimul subiect conta la nota finala a examenului. “Fara indoiala ca da”, raspunse profesorul. “De-a lungul carierelor voastre, veti cunoaste o multime de persoane. Toate sunt importante. Toate merita atentia si ingrijirea voastra, chiar daca ele vi se adreseaza doar cu un simplu «buna ziua»!”

Niciodata nu am uitat acea lectie. Si am descoperit ca numele ei era Maria. Cu totii suntem importanti


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 26, 2012 11:10 am

Un ajutor in ploaie

Era aproape de miezul noptii. O femeie in varsta, de origine afroamericana, se afla pe o autostrada din Alabama, cu masina defecta si infruntand o furtuna infricosatoare. Motorul se oprise si nu mai pornea defel, iar ea, disperata, trebuia neaparat sa plece catre destinatie. Uda de sus pana jos, se hotari sa opreasca prima masina care ar fi trecut pe acolo.

Un tanar de rasa alba se opri sa o ajute, in pofida tuturor conflictelor care marcasera anii ’60, intre albi si negri. Tanarul o lua si o duse intr-un loc sigur, o ajuta sa ia legatura cu cine trebuia, si apoi o urca Intr-un taxi. In disperarea ei, femeia parea jenata ca nu-i poate multumi cum se cuvine. Isi nota adresa tanarului, ii mai multumi o data, si pleca.

Sapte zile trecusera, cand in casa tanarului se auzi soneria de la intrare. Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni ii fu livrat direct, printr-o companie de transport. Avea un biletel, special lipit pe ambalaj. In el scria: “Profunde multumiri pentru ajutorul tau de pe autostrada. Ploaia nu numai ca ma udase pana la piele, dar imi inecase si sufletul. Atunci ai aparut tu. Multumita tie, am putut ajunge la capataiul sotului meu care agoniza, cu doar cateva clipe inainte ca el sa-si dea duhul. Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru ajutorul pe care mi l-ai dat si pentru binele pe care il faci celor din jur, dezinteresat. Cu sinceritate, sotia celui ce a fost Nat King Cole.”

Nu astepta nimic in schimb si vei primi.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 26, 2012 11:14 am

Intotdeauna adu-ti aminte de cei pe care ii servesti

Pe vremea cand o inghetata costa mult mai putin decit astazi, un copil de vreo 10 ani intra intr-o cofetarie si se aseza la o masa. Fata care servea ii puse un pahar cu apa in fata.

“Cat costa o inghetata de ciocolata cu migdale pe deasupra?”, o intreba copilul. “Cincizeci de centi”, ii raspunse fata. Copilul scoase din adancul buzunarului un pumn de monede, si le examina atent.

“Si... cat costa doar inghetata de ciocolata?”, intreba el din nou, rusinat parca.

Alti clienti tocmai asteptau sa se elibereze o masa, asa ca fata deveni oarecum agitata. “Treizeci si cinci de centi”, ii raspunse, cu glas taios, copilului. Acesta isi numara inca o data monedele.

“Atunci vreau doar inghetata de ciocolata, fara migdale deasupra”, spuse el, hotarat. Fata ii aduse inghetata impreuna cu nota de plata, i le puse pe masa si pleca.

Copilul termina inghetata, plati la casa si iesi din cofetarie. Cand fata veni sa curete masa, i se puse un nod In gat, si ochii i se impaienjenira. Acolo, langa farfurioara goala si paharul cu apa se aflau, frumos aranjate, monede in valoare de cincisprezece centi... Bacsisul ei.

Niciodata sa nu judeci in graba pe cineva


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 26, 2012 11:17 am

Greutatile din drumul nostru

Odata, intr-o tara, demult, regele ei dadu ordin sa se puna o piatra mare de tot, chiar in mijlocul unui drum. Apoi se ascunse in apropiere, ca sa vada daca vreun supus al lui va inlatura piatra sau nu.

Unii dintre cei mai de seama oameni ai regatului, sfetnici, bogati comercianti, curtezani, sosira, privira piatra si doar o inconjurara. Multi dintre ei chiar il Invinuira pe fata pe rege pentru ca nu se ingrijeste de starea drumurilor din regat, dar niciunul nu facu nimic ca sa inlature piatra cu pricina.

Atunci, un simplu taran, ce isi ducea verdeturile la piata, se apropie. Isi lasa cosurile pe jos, in drum, si incerca sa miste piatra catre marginea drumului. La inceput nu reusi, dar apoi, dupa multa cazna si sudoare, izbandi. In timp ce isi aduna cosurile lui cu verdeata, vazu o punga cu bani, chiar acolo unde se aflase piatra.

In punga se aflau o multime de monede de aur, si un inscris al insusi regelui, prin care acesta il facea stapan peste acea punga cu bani pe cel care va fi inlaturat piatra din drum. Astfel, taranul descoperi si invata ceea ce altii niciodata nu ajunsera sa inteleaga.

Fiecare greutate pe care o intampini iti ofera sansa de a evolua, prin invingerea ei


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Apr 02, 2012 10:07 am

In vitrina unui magazin de animale, era un afis: „Catelusi de vanzare“.
Un baietel de 10 ani, intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$.
Baietelul baga mana in buzunar scoate cateva monezi, numara 2.70 $ si intreaba: „as putea vedea catelusii“.
Vanzatorul zambeste, fluiera, si din magazin iese afara cateaua, si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase in urma si nu se apropia !
Baietelul intreaba: „De ce catelusul asta schioapata?“ Omul ii raspunse ca s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata!
„Asta-i catelusul pe care-l doresc“ a spus baietelul cu bucurie in glas. „Daca asta-i dorinta ta, ti-l dau gratis!“
Copilul s-a suparat si a raspuns: „Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si al celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !“
„Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau sa se joace si sari ca ceilalti !“
Baietelul s-a aplecat si si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. „Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga !“
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: „ma rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa cum tu il vei iubi pe acest catelus!“


In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat!



"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Apr 02, 2012 10:10 am

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)... Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta... Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun... (Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra "misterioasele cai ale Domnului")


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Apr 06, 2012 9:19 am

Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus," Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat."
O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.
Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea
pentru a doua zi dimineata.
Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.
Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.
Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.
Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.
Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.
Tata ii striga," Credeam ca te duci in pat."
"Sunt pe drum," raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.
Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.
In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.
Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.

just...Minunat!

In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular," Ma duc in pat."
Si o si face ... fara nici un alt gand.
Vi se pare ceva iesit din comun? Va mai mirati de ce femeile traiesc mai mult?
PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA...( si nu am putea sa murim mai
repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!) "


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Apr 06, 2012 9:54 am

Dragi prieteni,

Este important ca barbatii sa-si dea seama ca pe masura ce inainteaza in varsta, femeile nu mai pot mentine acelasi nivel calitativ al eficientei activitatii lor, ca atunci cand erau tinere.

Cand barbatii observa acest lucru, ar trebui sa incerce, macar, sa nu tipe.
Lasati-ma sa va spun cum rezolv eu problema.
Cand am fost concediat din slujba mea de consultant economic si m-am pensionat, Nancy a fost nevoita sa-si gaseasca de lucru, pentru ca aveam nevoie de un venit si de asigurare de sanatate.

La scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze, am observat ca a inceput sa-si arate varsta.

De obicei ajung acasa de la pescuit sau de la vanatoare cam in acelasi timp in care ajunge si ea de la serviciu.
Desi stie cat de foame imi este, mereu imi spune ca trebuie sa se odihneasca jumatate de ora inainte de a-mi gati cina.
Incerc sa nu tip, doar ii spun sa nu se grabeasca, si sa ma trezeasca cand e gata cina.
Obisnuia sa spele vasele imediat ce terminam de mancat. Acum ele stau in mod neobisnuit mai multe ore in chiuveta.
Fac si eu ce pot si ii amintesc de cateva ori pe seara ca vasele alea nu se curata singure. Stiu ca apreciaza ajutorul meu, pentru ca reuseste sa le spele cumva inainte de culcare.

Acum ca este mai in varsta, observ ca oboseste mai repede. Masina de spalat rufe si uscatorul se afla la subsol.

Uneori imi spune ca nu mai poate face inca o calatorie pe acele trepte.
Nu fac o mare problema din asta. Atata timp cat termina de spalat rufele pana seara, sunt dispus sa-i trec cu vederea.

Nu numai asta. Daca am nevoie de o camasa apretata la intalnirea de la cabana din ziua de luni, sau la intalnirea de pocker de miercuri si sambata, sau la meciul de bowling de marti si joi, ii spun ca de fapt
calcatul hainelor mai poate astepta pana a doua seara.

Asta ii da timp sa mai faca si celelalte nimicuri prin casa, cum ar fi, sa faca baie cainelui, sa dea cu aspiratorul sau sa stearga praful.
Daca am avut o zi foarte buna la pescuit, ii permit sa curete pestele mai lent si mai cu grija.

Nancy a inceput sa se planga din cand in cand.
De exemplu, spune ca ii este greu sa plateasca facturile de la casa in timpul pauzei ei de pranz. In ciuda plangerilor ei, eu continui sa o incurajez.
Ii spun sa se intinda pe doua trei zile, si sa nu se grabeasca prea tare.
Ii mai spun ca saritul peste un mic pranz, din cand in cand, nu poate face rau nimanui, daca ma intelegeti ce spun.

Cand face treburi simple, a inceput sa aiba nevoie de pauze de odihna tot mai prelungite.
A trebuit sa faca o pauza la jumatatea gradinii, cand a tuns iarba. Incerc sa o fac sa nu se simta prost ca are nevoie de atatea pauze. Ii spun sa-si faca un pahar de limonada proaspata si sa stea un pic jos.
Ii spun ca daca tot face una pentru ea, sa faca una si pentru mine, si sa vina sa stea de vorba cu mine pana adorm in hamac.

Probabil par un sfant, pentru felul in care o sustin pe Nancy in fiecare zi. Nu spun ca este usor sa arat atata consideratie fata de ea.
Multi barbati ar gasi acest lucru ca fiind dificil, sau chiar imposibil. Nimeni nu stie mai bine ca mine, cat de frustrate devin femeile odata cu inaintarea in varsta.

Dar baieti, daca tipati mai putin la nevestele voastre din cauza acestui articol, consider ca a fost facut cu folos.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Class la data de Mar Apr 17, 2012 8:36 am

La un spital din București, la cabinetul Ginecologie o femeie draguță, în vârsta de 30 de ani tocmai a terminat analizele.
- Doamna, spuse medicul surâzând, tocmai a-ți rămas gravida. Felicitările mele.
- O, nuuu, spuse pacienta exasperată. Nu-mi pot permite a avea încă
unul. Vă rog domnule doctor. Am deja un baietel de 3 ani. Iar în
situația mea actuală, nu-mi pot permite nici timpul si nici cariera ce
desfășor în a-mi acorda timpul pentru doi copii. In consecință, deci, va
rog a ma ajuta in aceasta problemă. Credeți-mă, nu-mi pot aloca timp în
a creste doi copii. Deja este obositor cu unul, darmite cu al doilea.
Ajutați-mă va rog.
-Bine doamna, am sa va ajut. Va trebui sa-mi aduceți băiețelul dumneavoastră aici pentru al suprima.
- Doamne, domn doctor, dar ce spuneți. Aceasta este o crima. Cum puteți sa gândiți....
- Doamna, dumneavoastră mi-ați cerut sa va ajut în a nu avea mai mult
de un copil. Aceasta în condițiile în care nu va puteți acorda timp și
spațiu pentru doi. Ei bine eu am decis sa suprim pe cel de trei ani. In
felul acesta vă rămâne cel din burta. Cu avantajul ca veți avea deja
inca 9 luni de concediu pentru a va odihni și dedica timp carierei ce
desfășurați. Apoi puteți liniștită sa creșteți copilul dumneavoastră.

P.S. Dupa nouă luni, o fetită deschidea ochișori săi spre lumea ce trăim.


Lumina crede ca aleargă cel mai repede în absolut.
Dar greșește.
Oricât de rapida ar fi, lumina descopera ca intunericul ajunge mereu înaintea ei
.
Si se afla acolo.
Așteptând-o.
Terry Bracet
avatar
Class

Mesaje : 16
Puncte : 1862
Data de inscriere : 18/03/2012
Localizare : Venezia

http://class7065.wordpress.com/

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Class la data de Mar Apr 17, 2012 11:15 am

Cândva.
Într-o aula a unei universități (căreia nu-i voi dezvălui numele) un profesor de filosofie cunoscut își prezenta lecția
zilnica. In aceea zi avea o expunere cu privința la umanitate și sensul vieții. Un student, ce vroia sa para mai șugubăț (sau probabil încercând
sa-l pună în încurcătura pe binecunoscutul profesor) ridica mana pentru a adresa o întrebare. Mirat, dar și deranjat de atitudinea studentului,
profesorul nostru ii permise in a se exprima.

- Domn profesor, as dori sa știu.... care este sensul vieții în opina dumneavoastră?
- Depinde cum....
- Scuzați-mă dacă va-întrerup, dar as dori sa-mi explicați cu cuvinte mai simple. Asa.... ca și cum v-ar întreba un copil de doar 10 ani.
Profesorul ramase tăcut. Privi podeaua gânditor. Apoi ridica ochii sai spre băncile pline de studenti ale aulei universității. Studenții ce-l
priveau tăcuți, surprinși de întrebarea colegului lor, dar în același timp curioși de cum va reacționa decanul lor. Apoi se îndreptă spre
rucsacul sau din colt și scoase la iveala un borcan.

- Priviți acest borcan, se adresa el întregii aule. Vreau sa-mi spuneți dacă vi se pare gol sau plin.
- E gol, răspunseră studenții la unison.
Atunci profesorul scoase niște mingii de ping-pong din același rucsac, și umplu borcanul.
- Si acum? Cum vi se pare?
- E plin, suna răspunsul celor prezenți.
- Sunteți siguri?
- Da!
Atunci profesorul introduse din nou mana in rucsacul sau si scoțând niște bile de rulment le introduse în borcan. Acestea își făcură loc printre
mingile de ping pong.

- Bine, zise profesorul, dar acum? E gol sau plin?
- Bineînțeles ca este plin, răspunseră ceilalți siguri pe ei.
Profesorul scoase apoi niște margele mici de plastic și colorate pe care le varsă la rândul lor in borcan.
- Si de data asta este plin?
Studenții aprobară din nou. Atunci profesorul scoase un plic de cafea și îl varsă aproape tot în borcan.
- Dar acum?
Studenții ramaseră încurcați. Realizau ca în întrebarea profesorului este o capcana, dar nu reușeau sa o dibuiască.
- Bine, acum vreau sa-mi spuneți..... și privindu-i atent pe cei prezent din sala se exprima surâzător.... cada borcanul meu era plin atunci când l-am umplut de mingii de ping-pong, cum de mai intra in el si altceva? Precum bilele, mărgelele și cafeaua?
Liniște totala. In sfârșit, studentul șugubăț se adresa profesorului.
- Puteți sa ne explicați morala?
- Bineînțeles, dragule. Borcanul acesta este viata noastră. Mingile de ping-pong sunt ceea ce vrem sa realizam în viata. Munca noastră, cariera, telurile spre care tindem. Obiectivele.
- Si bilele?
- Acestea sunt divertismentul nostru. Vacantele, concediile, filmele, serile la restaurant sau in discoteci. Spectacolele la care mergem. De care avem nevoie pentru ca viata noastră sa decurgă normal. Ele trebuie să-și facă loc printre mingile de ping-pong ale vieții noastre. Sunt foarte importante sa ne facem timp și pentru ele.
- Iar mărgelele?
- Acestea sunt cele mai importante. Pentru ca reprezinta timpul dedicat familiei noastre. Dupa cum vedeți, sunt mici dar dau culoare vieții noastre. Si nimic nu ar fi mai inutil dintr o viata dacă borcanul ei ar fi plin doar de mingiuțe și biluțe. Putem realiza orice. Putem sa ne distram și relaxam oricât. Dacă atunci când borcanul nostru este plin doar de mingii și biluțe nu ne vom simți împliniți în viată. Acesta este sensul vieții pentru mine.
Si spunând acestea se îndrepta spre ușă pentru a părăsi sala. Ora sa se terminase.
- Încă o întrebare, domnule profesor...
Acesta se opri și privi mirat spre studentul sau.
- Dar cafeaua? Ce reprezinta cafeaua în borcanul vieții noastre?
- Ha ha ha. Dragul meu. Nu uita ca in viata poți să-ți ocupi timpul cu orice. Munca....... cariera........ divertisment.......... familie. Dar lasă-ti timp și pentru o ceașcă buna de cafea.
Si ieși închizând ușa în urma sa.


Lumina crede ca aleargă cel mai repede în absolut.
Dar greșește.
Oricât de rapida ar fi, lumina descopera ca intunericul ajunge mereu înaintea ei
.
Si se afla acolo.
Așteptând-o.
Terry Bracet
avatar
Class

Mesaje : 16
Puncte : 1862
Data de inscriere : 18/03/2012
Localizare : Venezia

http://class7065.wordpress.com/

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Mar Apr 17, 2012 1:08 pm

Nu pot, decat sa-ti multumesc, pentru activitatea ta, de pe acest forum!

Class, esti un om deosebit!


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Simona la data de Joi Apr 26, 2012 9:39 am

IERI TE RECRUTAM, AZI TE ANGAJAM

Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit.
Sufletul ei a fost intampinat la Portile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.
- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o
problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse
umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu
tine.
- Nici o problema, doar lasati-ma inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in
Rai si apoi vei alege in care din ele ai vrea sa-ti petreci
eternitatea.

- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad.
Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren
de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti
prietenii ei - directori cu care lucrase si toti o aclamau.
Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat
despre vremurile trecute. Au jucat o runda excelenta de golf apoi
seara s-au dus in local unde a mancat o cina excelenta formata din
friptura si homari.
A facut cunostinta si cu Diavolul care era de fapt un tip de treaba
(chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand.
Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.

Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si
cantand la harpa.
S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut fara sa-si dea seama.

Sf. Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alege-ti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred
ca m-am simtit mai bine in Iad. Asa ca Sf. Petru a escortat-o la lift,
care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, s-a gasit stand
intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie.
Prietenii ei erau imbracati in zdrente si colectau gunoiul in saci.
Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.
- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un
teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am
simtit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi, iar prietenii mei
sunt toti mizerabili.
Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata..........


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3039
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Lectii de viata

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum