psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Arta si fotografie

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Soul

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Feb 29, 2012 3:39 pm



"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza

Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 2977
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Deschide o carte

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Feb 29, 2012 3:43 pm



"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza

Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 2977
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Constantin Brancusi

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 05, 2012 10:07 am

Nume la naştere Constantin Brâncuşi

Născut 19 februarie 1876 Hobiţa, Gorj

Decedat 16 martie 1957 Paris

Naţionalitate român

Domeniu artistic sculptură, fotografie

Pregătire Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris

Opere faimoase Sărutul, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Rugăciunea, Muza Adormită, Domnişoara Pogany, Pasărea Măiastră, ...

A fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române.

Anii de început

Născut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima clasă primară o face la Peştişani, apoi continuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă şi ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi.
După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 - 1898) vine la Bucureşti unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. În timpul studenţiei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obţine "menţiune onorabilă", Cap al lui Laocoon din 1900 obţine medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câştigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie folosit în şcolile româneşti de medicină, după ce se vor face câteva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorşeului în expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.


În 1903, primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti. Pleacă în 1904 la studii la München, dar după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres, în Franţa, de unde ia trenul până la Paris. În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906 când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, "Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres" (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).

Poarta sărutului

Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România şi participă la "Expoziţia oficială de pictură, sculptură şi arhitectură". Juriul Expoziţiei, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu, Theodorescu-Sion. Colecţionarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziţionat de Ministerul Instrucţiunii Publice.
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.
În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzaţie. Colecţionarul american John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existenţă materială prielnică creaţiei artistice. În acelaşi an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuşi va păstra lucrarea în atelier şi o va intitula Fântâna lui Narcis. În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuşi. Un an mai târziu, participă la expoziţia grupării „La Section d'Or” în Franţa, la expoziţia grupării „Arta română” la invitaţia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Participă la o mişcare de protest contra lui André Breton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziţie internaţională a grupării "Contemporanul" din Bucureşti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.
În România, în epoca realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost „redescoperit” în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

Numele operelor

Doctorul Traian Stoicoiu (decedat 1999) spunea că l-a cunoscut pe Brâncuşi, tatăl său Matei Stoicoiu fiind cu Brâncuşi colegi în clasele primare. El spunea că adevaratele nume ale operelor lui Brâncuşi sunt de fapt:
-"Coloana sacrificiului infinit" dat de eroii nostri pentru reîntregirea neamului. Numărul modulelor din care este alcatuită coloana reprezintă anul când România a intrat în primul război mondial şi se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumatatea anului respectiv.
-"Masa apostolilor neamului", compusă din 12 scaune (reprezentând apostolii) în mijloc aflându-se Iisus Christos.
-Monumentul "Intregirii neamului", compus din doi stâlpi fiecare stâlp alcatuit din alţi 4 stâlpi uniti la partea de sus cu o grindă. Sărutul înseamnă unirea. Cei 8 stâlpi reprezintă cele 8 regiuni care se alipiseră patriei mamă, România.
Brâncuşi a fost un sculptor simbolist iar comuniştilor nu le-au placut numele date de Brâncuşi, operelor lui, afirma doctorul Traian Stoicoiu.

Anii 1897 - 1906

La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuşi au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 şi 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă cunoştinţe şi îndemânare, dar şi de căutarea a diferite soluţii de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară şi mai puternică. Ca o consecinţă imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluţie rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care vor prefigura rapid Brâncuşi de mai târziu, acela care va urma să intre în conştiinţa universală.
Din această datează operele:


  • 1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chiţu
  • 1898 - Bucureşti - Bustul Vitellius
  • 1900 - Bucureşti - Capul lui Laocoon
  • 1902 - Bucureşti - Ecorşeul
  • 1902, probabil ianuarie - Bucureşti - statuetă simbolizând muzica corală românească
  • 1902, octombrie - Craiova - bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
  • 1903 - Bucureşti - bustul generalului doctor Carol Davila
  • 1905 - Paris - Orgoliu
  • 1906 - Paris - Copil - gips
  • 1906 - Paris - Supliciu - piatră
  • 1906 - Paris - Cap de copil - bronz
  • 1906 - Paris - bustul Victoriei Vaschide
  • 1906 - Paris - bustul doctorului Zaharia Samfirescu
  • 1906 - Paris - portretul pictorului Nicolae Dărăscu

Despre Brâncuşi

Din 1963 până azi, au apărut în toate părţile lumii peste 50 de cărţi şi monografii şi mii de studii şi articole despre Constantin Brâncuşi, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial şi chiar ca "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: "Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure". Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu precizie influenţa pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.

Locul lui Brâncuşi în sculptură

Constantin Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, Brâncuşi a oglindit felul de a gândi lumea a ţăranului român. Prin obârşia sa ţărănească, şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti. Brâncuşi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii.
Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen.



Domnişoara Pogany


Constantin Brâncuşi despre opera sa

"Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses."
"Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor."


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza

Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 2977
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Carl Edward Sagan

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 05, 2012 10:25 am




Carl Edward Sagan (1934 – 1996) a fost un cunoscut astronom şi astrobiolog american, faimos şi pentru acţiunile sale de popularizare a ştiinţei. A fondat SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence), programul de căutare a inteligenţei extraterestre.
Carl Sagan s-a născut în New York, într-o familie de evrei ruşi. A terminat liceul Rahway din New Jersey, urmând apoi cursurile Universităţii Chicago. Cercetările sale au fost esenţiale în descoperirea temperaturilor ridicate de la suprafaţa planetei Venus. De asemenea, a contribuit la prima misiune Mariner, ce a analizat planeta geamănă a Pământului. A primit numeroase distincţii şi premii pentru cercetările sale.
A scris numeroase cărţi, printre care: „OZN - o dezbatere ştiinţifică” , „Marte şi mintea omenirii”, „Comunicarea cu inteligenţe extraterestre”. Printre cărţile la care a fost coautor se numară: „O cale negândită de nimeni: iarna nucleară şi sfârşitul cursei înarmării”, „Miliarde şi miliarde: gânduri despre viaţă şi moarte pe marginea noului mileniu”.
Când tu însuţi faci o descoperire - chiar dacă eşti ultimul om de pe pământ care vede lumina - nu vei uita niciodată acest lucru.”
„Imaginaţia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu vom pleca nicăieri.”
„Dacă avem emoţii puternice, riscăm să ne păcălim.”
„Undeva, ceva incredibil aşteaptă să fie aflat.”
„Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană.”
„Dacă ne dorim să credem că stelele răsar şi apun pentru noi, că noi suntem motivul pentru care există Universul, ştiinţa ne face cumva un deserviciu deziluzionându-ne trufia?”
„Cine suntem? Descoperim că trăim pe o planetă insignifiantă a unei stele banale, pierdută într-o galaxie ascunsă într-un colţ uitat al unui univers în care există mai multe galaxii decât oameni.”
"Cosmos", de Carl Sagan


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza

Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 2977
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Salvador Dali

Mesaj Scris de Simona la data de Mar Mar 06, 2012 11:07 am

Pe numele sau adevarat Salvador Felipe Jacinto Dali i Domenech, cunoscut ca Salvador Dali a fost pictor si scriitor de origine spaniola, reprezentant de marca al curentului suprarealist, s-a nascut pe data de 11 mai 1904 in oraselul Figueras, linga Gerona, Catalonia, la doar treizeci de kilometri de granita cu Franta. Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueras si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.
Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tirziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influientate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase 'San Fernando' din Madrid, isi gaseste propriul sau stil - suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazindu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.
In anii '20 poate fi gasit in compania scriitorului Federico Garcia Lorca, 'poetul mortii nefaste', cel mai bun prieten al adolescentei lui Dali, a cineastului Luis Buñuel si a unui grup de anarhisti.
Se intilneste la Paris cu Picasso si André Breton, seful miscarii suprarealiste, dupa ce este dat afara de la Academie pentru agitatie in rindul studentilor si conduita necorespunzatoare.
Primul sau tablou suprarealist dateaza din 1928 ('Le sang est plus doux que le miel'), iar Juan Miró il determina sa intre in rindul grupului suprarealist parizian. Incepe sa devina cunoscut in lumea intreaga cind trei din pinzele sale, incluzind 'The Basket of Bread' (acum aflata in colectia Muzeului Dali), au fost expuse la a treia expozitie anuala internationala, la Pittsburg-1928. Salvador concepe impreuna cu Buñuel doua filme suprarealiste: Un chien andalou (1929) si L'age d'or (1931), a caror prima difuzare la Paris provoaca un insemnat scandal. Productiile pictorului din aceasta epoca devin din ce in ce mai suprarealiste, caracterizate printr-o alianta dintre tehnica naturalista, clasica, dusa la extrem si o tematica bizara si irationala.
Tot in anul 1928, Dali o intilneste pe Gala Eluard, intr-o vizita impreuna cu sotul ei, poetul Paul Eluard, in Cadaques. Ea va deveni iubita, muza, managerul si principala inspiratoare a lui Dali. Va apare pretutindeni in opera artistului drept 'Galarina' (1944-1945), 'Leda Atomica' (1949) sau 'Galateea' (1952). In 1934, Dali si Gala se vor casatori civil si vor face prima lor calatorie in America.
Dali devine, incet-incet, liderul miscarii suprarealiste si pinza sa 'Persistenta memoriei' (1931, Muzeul de arta moderna - New York) este cea mai cunoscuta lucrare suprarealista. Inspirat de metoda suprarealista de scriere automata, care opune intentiei artistice constiente asociatii libere de idei dictate de subconstient, Salvador Dali isi dezvolta propria sa metoda paranoico-critica, definita de el insusi ca fiind o "metoda spontana de cunoastere irationala onirica pentru interpretarea critica a asociatiilor viziunilor de nebunie".
Dali, influentat de teoria psi-analizei enuntata de Sigmund Freud (pe care il si intilneste in 1938), creeaza in deceniile patru-cinci ale secolului pinze infatisind creaturi fantasmagorice, scene contradictorii si absurde, abundind de simboluri si tinzind sa zugraveasca oniricul: 'La girafe en feu' (Muzeul de arta Bâle - 1935), 'Ruines Ataviques après la pluie' (colectie particulara Roma - 1936).Odata cu apropierea razboiului, apoliticul Dali intra in conflict cu Breton si grupul suprarealist din care va fi expulzat in anul 1934. Acest lucru nu l-a impiedicat sa-si expuna lucrarile la toate expozitiile internationale ale decadei, declarind, plin de infatuare: le Surrealisme c'est moi.
In 1940 este gata sa treaca la o alta perioada artistica, o noua etapa, pe care o numeste "clasica". Din anul 1940 pina in 1948, paraseste, impreuna cu Gala, Europa, pentru a locui in Statele Unite. Dorinta de a soca si de a se autoproclama geniu creste pina la extrem, fiind binecunoscute aparitiile sale excentrice si comportamentul bizar. Astfel, insusindu-si "tehnica socarii", este vazut plimbindu-se cu un tapir in lesa, coborind dintr-un automobilb incarcat cu sute de conopide, iesind dintr-un cub 'metafizic' etc. Alaturi de pictat, incepe sa scrie carti auto-biografice: Viata re-secreta si Jurnalul unui geniu, semnificative sectiuni prin uriasul orgoliu dalinian. Este timpul ca Dali sa declare: "Singura diferenta dintre mine si un nebun este ca eu nu sint nebun!" si "Inca din frageda copilarie, am avut vicioasa inspiratie de a ma considera altfel decit muritorii obisnuiti. Iata inca un lucru care este pe cale de a-mi reusi."
Succesul lui Dali devine binecunoscut tuturor, determinindu-l pe André Breton sa-l denumeasca Avida Dollars.

Dupa 1945, obsedat de diferite teme stiintifice, istorice sau religioase, studiindu-i pe Millet, Rafael si Vermeer, pictorul creeaza noi capodopere ca 'La tentation de Saint Antoine' (1946), 'La Madone de Port Lligat' (1950), 'Tête raphaëlesque éclatée' (1951), 'Christ de Saint Jean de la Croix' (1951) - enuntind in paralel 'Manifestul mistic', 'La cène' (1955), 'Rose méditative' (1958), 'La Decouverte de l'Amèrique par Christophe Colomb' (1959). Reintors la credinta catolica insuflata din copilarie, Dali se recasatoreste cu Gala, a doua ceremonie, religioasa, avind loc intr-o capela la Girona, in Spania.
Dali incepe sa colaboreze si la realizarea decorurilor, costumelor si a diferitelor scene de teatru, balet si film.

Anii '60 sint dedicati unor alte experimente, demonstrind noi metode de a picta folosindu-se de o pusca, creind asa-numita 'Bomba a Apocalipsului', dezvaluind capodopere de mari dimensiuni ca 'La Bataille de Tètouan' (1962), 'Tuna Fishing' (1966-1967), 'La torero hallucinogéne' (1968-1970) caracterizate printr-o surprinzatoare bogatie tematica si coloristica.In anul 1974, Dali deschide in Figueras Teatro Museo Dali, la data de 25 septembrie. Alaturi de creatii proprii, sint expuse pinze si sculpturi ale prietenilor sai (Ernst Fuchs, Arno Brecker, Pichot). Concomitent, Dali realizeaza primele holograme, auto-denumindu-se Polyeder. Una din primele holograme infatiseaza un dublu portret al Galei: Angelus Gala. Cu ajutorul arhitectului Emilio Pèrez Piñero, Dali transforma teatrul din Figueras intr-o 'Sfinta Capela cinetica', o noua propunere de arta dinamica, in concordanta cu noua fizica.
Urmeaza retrospective ale operei sale, la Paris si Londra. In anii '80, Dali revine la teme mai vechi si incepe sa-l studieze pe Michelangelo, in asteptarea imortalitatii. Megalomania se transforma in umilinta si sovaiala, in teama de a muri, dar artistul inca incearca, prin ultimele lui puteri, sa penetreze secretele marilor maestri.
La 10 iunie 1982, Gala moare si Dali ramine singur. Incearca sa se sinucida, de mai multe ori, sanatatea incepind sa i se subrezeasca, progresiv. Ultimii ani ai vietii si-i petrece in Torre Galatea, in Figueras. In 1989, pe 23 ianuarie, pictorul sufera un atac de cord fatal, lasindu-si intreaga avere (130 de milioane de dolari) si lucrarile statului spaniol.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza

Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 2977
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Arta si fotografie

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Mar 14, 2012 8:19 am

Interviu cu:

Stefan Popa Popa's



Caricaturist, 52, Timişoara
"Am preferat să mă retrag din viaţa publică, pentru simplul motiv că eu consider că trăim într-o societate bolnavă, în care impostura și non-valoarea sunt la loc de cinste.
Uitaţi-vă la programele de televiziune de pe posturile românești. Vin prieteni din străinătate și mă întreabă: „Băi, ce se întâmplă la voi?” Ce programe sunt astea la televiziunile române? Bătaie de joc. Chiloţi, ţâţe. Asta e televiziune?
Am văzut artişti, colegi de-ai mei, care au donat lucrări în scopuri de caritate, chipurile. De fapt, le dau în sistemul ăsta: „Mie îmi daţi 200-300 de euro pe lucrare, e treaba voastră cui și cu cât le vindeţi”. Marii artiști sunt generoși, trebuie să fie generoși. Dacă ei sunt mari artiști, unde e măreţia din ei?
Prin Popa’s Academy am adus ţării cele mai mari premii internaţionale la saloane de profesioniști din lume. Puști de 12 ani au adus în ţară Marele Premiu al Japoniei, Marele Premiu al Statelor Unite.
Managerul meu a spus la un moment dat: „Dacă rămâi în România, vei fi un artist. Dacă rămâi în Occident, vei fi un mare artist.” Am ales media – trăiesc în România, dar mă exprim în Occident.
Eu am devenit important pentru cetăţenii României și pentru presa din ţară numai când am făcut performanţe.
Hazul de necaz e o caracteristică naţională. Au trecut atâtea popoare migratoare peste noi, atâtea imperii. Românul știe mai bine ca oricine altul să râdă de problemele sale.
Ziceam mai demult că unul dintre marile mele regrete a fost faptul că nu am reușit să dau o caricatură făcută de mine unui dictator. Până la urmă am reușit. Prin amanta lui Hugo Chavez. Ne-am întâlnit la Bruxelles, unde era ambasadoare. Se certaseră, apoi se împăcaseră, era rechemată în ţară și eu i-am spus: „Vă dau caricatura, poate reușiţi să i-o daţi”. Când ne-am reîntâlnit la Bruxelles mi-a adus o poză în care Chavez zâmbea fericit, alături de caricatura sa.
Am luat atitudine atunci când a fost acel scandal legat de caricaturile cu Mahomed publicate în 2006 de un ziar danez. Nu se poate râde de orice. Elevilor mei le interzic să deseneze caricaturi cu tentă pornografică sau în care să ia în râs religia. Pornografia, de exemplu, e cea mai simplă formă de a face umor. Dacă te duci într-acolo înseamnă că ești slab.
Condoleezza Rice e singurul politician căruia nu i-a plăcut caricatura semnată Popa's. I-am trimis însă o a doua caricatură, în care râdea, și și-a schimbat atitudinea. Nu a agreat-o pe prima pentru că, probabil, o considera prea realistă.
Un caricaturist bun te descoase. Prin ochi îţi citește sufletul. Trebuie să fie un extraordinar psiholog pentru a comprima esenţa unui om pe o foaie de hârtie. Caricatura nu trebuie să reprezinte masca omului. E o greșeală pe care o fac frecvent mulţi caricaturiști ai lumii. Am un test pentru elevii mei – le dau 100 de portrete alb-negru. Și ei trebuie să ghicească culoarea ochilor celor portretizaţi. Nu au voie să greșească în mai mult de 10% dintre cazuri.
Marii artişti plastici ai lumii au făcut caricatură. Rubens, Picasso... Cu toate acestea, o parte din critica românească nu consideră caricatura ca fiind artă.
Nu am avut niciodată un model în viaţă. Am fost foarte bucuros că ingineria m-a ordonat, ca artist, și că pictura mi-a redat încrederea în culoare, pe care am folosit-o în desenul satiric.
Sunt foarte mulţi oameni egoiști. Și totul vine de la bani. Am încercat de-a lungul vieţii să fiu propriul meu ministru de finanţe. Cu toate acestea am transformat doar 33% din ceea ce fac în bani. În rest, am încercat să dăruiesc.
Nu prea veţi găsi deconturi Popa’s la Ministerul Culturii.
Eu nu cred că dacă un președinte se ceartă tot timpul cu primul ministru mai are vreunul dintre ei vreme să se ocupe, de exemplu, de proiecte care să ajute cultura română.
L-am cunoscut personal pe Saddam Hussein. Sincer, mi-a plăcut ca om. Mi-a lăsat impresia că a fost vertical, până la un anumit punct. Avea boala sa, cu antiamericanismul, dar probabil că era o chestiune inoculată de musulmanii radicali. Oamenii ar trebui să aibă puterea să treacă peste aparenţe.
E o regulă simplă care ar trebui respectată în România: când ai o valoare, nu-i da în cap!"

Autor: Bogdan Piticariu
Editie: Martie 2008


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza

Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 2977
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Arta si fotografie

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 1:09 am


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum