psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Stiinta, tehnologie, credinte....

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Sam Feb 25, 2012 8:51 am

Putem inlocui inchisorile cu pastile?

Ne-am obişnuit să considerăm că Educaţia şi Legea sunt pilonii pe care sprijină politica anti-infracţională a unui stat. Suntem învăţaţi, la şcoală şi în familie, ce e bine şi ce e rău, din Codul Penal aflăm ce este permis şi ce nu, iar oamenii legii se ocupă de pedepsirea infracţiunilor. Sună simplu, dar asta doar pentru că e prezentată, într-o formă simplificată la extrem, o problemă altminteri extrem de complicată. În realitate, lupta împotriva infracţiunilor este un domeniu de o vastitate şi o complexitate copleşitoare. Tocmai de aceea, se caută mereu noi soluţii, iar unele sunt surprinzătoare. Pornind de la opinia unui reputat psihiatru şi autor american, Keith Ablow, iată o nouă perspectivă asupra problemei: medicina – sau, mai exact, tratamentele medicale – ar putea juca un rol important în efortul de combatere a criminalităţii. Oare va veni o vreme când fiecărei infracţiuni din Codul Penal îi va corespunde un anumit medicament, pe care inculpatul va fi obligat să îl ia, pentru a fi ferit de recidivă?

Evident, şi aici am simplificat; nu cred că va fi vreodată atât de uşor. Şi totuşi, o tendinţă se profilează deja: există studii asupra utilizării câtorva medicamente în tratarea unor probleme comportamentale, tulburări de personalitate sau boli psihice care pot duce la infracţiuni grave. Deşi cercetările nu sunt numeroase, iar domeniul abia a început să fie studiat, există deja cercetători care întrevăd un viitor în care tratamentul medicamentos va face parte din sentinţa dată celor condamnaţi sau va putea fi folosit pentru a preveni comiterea unor delicte.

Pentru unii, perspectiva pare înfricoşătoare, evocând un stat poliţienesc în care oamenii ar fi făcuţi să se comporte într-un fel anume, pe placul autorităţilor, prin administrarea unor substanţe chimice.
Pentru alţii, pare să anunţe un viitor mai sigur, în care un control mai bun al pornirilor infracţionale ale unora dintre semenii noştri va duce la rărirea delictelor şi un trai mai sigur.
Dar chiar există medicamente care pot controla pornirile agresive, tendinţa de a face rău altora, comportamentele periculoase? Iată câteva exemple de substanţe medicamentoase care au fost şi încă sunt utilizate în ţările Americii de Nord şi ale Europei, pentru a reduce impulsurile ce duc la comiterea de infracţiuni.

Vivitrol este un medicament recent lansat, având drept substanţă activă naltrexona, larg utilizată în tratamentul dependenţei de alcool şi droguri opiacee (precum morfina sau heroina). Naltrexona acţionează prin blocarea receptorilor opiacei răspândiţi în organism (cei mai mulţi se găsesc la nivelul creierului) şi, astfel, reduce considerabil senzaţia de plăcere asociată cu consumul de droguri, ajutând la depăşirea dependenţei.

Vivitrol este o formă injectabilă, cu acţiune îndelungată (o lună) şi urmează să fie testat pe deţinuţii din mai multe închisori americane, cu consimţământul acestora, urmând ca aceştia să continue tratamentul şi după eliberare. Deoacamdată, e vorba despre un studiu de mică anvergură: 30 de deţinuţi vor primi o doză de Vivitrol cu o săptămână înainte de eliberare, urmând ca după ieşirea din penitenciar să primească câte o injecţie la interval de o lună. De asemenea, persoanele respective vor primi consiliere pe o anumită perioadă după eliberare. Trebuie precizat că este vorba despre persoane</FONT> care doresc să îşi depăşească dependenţa şi să îşi reorganizeze viaţa; voinţa şi angajarea voluntară în proces sunt esenţiale. </FONT>

Compania Alkermes, care produce medicamentul Vivitrol, urmăreşte să afle dacă tratamentul îi va ajuta pe participanţi să scape de dependenţa de droguri, să nu comită alte infracţiuni şi să rămână în libertate; comportamentul deţinuţilor care au primit tramentul va fi comparat, în acest scop, cu cel al deţinuţilor dintr-un lot martor, care vor fi de asemenea eliberaţi, dar fără a primi tratament cu Vivitrol.
Toţi cei implicaţi în studiu speră că administrarea medicamentului va întrerupe legătura funestă dintre consumul de droguri/alcool şi infracţiune, deoarece dependenţa de droguri este una dintre cauzele majore ale infracţiunilor comise în ţările occidentale. Mare parte dintre delicte sunt comise de toxicomani care merg până la jaf armat sau chiar omor pentru a-şi procura substanţele de care au devenit dependenţi, fie droguri ilegale, ca heroina, fie medicamente analgezice ce nu pot fi obţinute decât cu reţetă şi care duc adesea la dependenţă. Alteori, e vorba despre consumul excesiv de alcool, pe fondul căruia au loc acte de violenţă sau accidente rutiere. În Statele Unite ale Americii, dintre cele aproximativ 2,3 milioane de persoane</FONT> încarcerate, aproape 65% prezintă abuz de substanţe sau dependenţă, în conformitate cu definirea acestor situaţii în normele actuale. Iar aceşti deţinuţi au şanse de două ori mai mari decât ceilalţi de a recidiva şi a ajunge din nou la închisoare. </FONT>

Mult mai controversate sunt tratamentele cu medicamente anti-androgenice care, în mai multe ţări ale lumii, sunt administrate unor persoane de sex masculin vinovate de delicte sexuale - viol, relaţii sexuale cu minori şi alte infracţiuni de natură sexuală.

</FONT>Sunt utilizate substanţe precum acetat de medroxiprogesteron (MPA - substanţa activă din medicamentul Depo-Provera) sau acetat de ciproteron; aceşti compuşi chimici au ca efect scăderea nivelului de hormoni androgeni la bărbaţi şi, consecutiv, reducerea impulsului sexual. Se consideră că, în acest mod, pot fi diminuate comportamentele sexuale deviante, se poate exercita un control mai bun asupra impulsurilor sexuale şi, astfel, se poate reduce numărul infracţiunilor care au avut la bază asemenea porniri necontrolate.

Evident, un astfel de tratament stârneşte controverse. Adesea, el este denumit, în limbajul familiar, castrare chimică, deşi nu este vorba despre îndepărtarea testiculelor, nici despre sterilizarea persoanei respective, deci nu e vorba despre o castrare adevărată; nu e vorba despre niciun fel de mutilare, ci despre un tratament medicamentos. Denumirea de castrare chimică, deşi nepotrivită, este totuşi răspândită şi alimentează disputele în jurul acestei chestiuni.

Diferite organizaţii pentru apărarea drepturilor civice afirmă că a administra un astfel de tratament fără consimţământul individului respectiv constituie o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanei şi reprezintă o pedeapsă crudă şi inacceptabilă.

Alţii susţin că aceşti infractori au un comportament anormal şi cu un grad înalt de pericol, iar administrarea substanţelor anti-androgenice nu este o pedeapsă, ci o modalitate de a controla acest comportament, în interesul cetăţenilor.

Oricum ar fi, practica există, dar modul în care se realizează diferă de la o ţară la alta şi chiar de la o regiune la alta a aceleiaşi ţări. Uneori, un tratament c u antiandrogenice este privit ca o alternativă la pedeapsa cu moartea sau la închisoarea pe viaţă, în cazul unor delicte sexuale grave.




  • În statele americane California şi Florida, de pildă, cei care au fost condamnaţi pentru a doua oară pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu un minor cu vârsta sub 13 ani sunt obligaţi prin lege, în cazul în care sunt eliberaţi condiţionat, să facă tratament cu MPA.
  • În Lousiana, adminstrarea de anti-androgeni poate face parte din sentinţa dată violatorilor.
  • În alte state - Michigan, de exemplu - Curtea de Apel a interzis ca deţinuţii să fie eliberaţi condiţionat în schimbul acceptării tratamentului cu anti-androgeni, motivând hotărârea prin faptul că nu era stabilită pe deplin siguranţa acestui tratament şi era dificil să se obţină din partea deţinuţilor un consimţământ informat.


De fapt, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) din SUA nu a aprobat niciodată MPA pentru acest scop - ca tratament menit să fie administrat celor condamnaţi pentru infracţiuni de natură sexuală.
Substanţa este aprobată şi utilizată pentru alte scopuri (drept contraceptiv, în terapia de substituţie hormonală, ca tratament pentru endometrioză şi altele); chiar şi aşa, utilizarea ei este controversată, deoarece poate avea efecte secundare neplăcute, uneori chiar severe, cum este pierderea de masă osoasă, ce duce la apariţia osteoropozei. La bărbaţi, produce, în general, o scădere a pilozităţii, uneori ginecomastie (creşterea sânilor) - cu alte cuvinte, simptome de efeminare.

În ciuda polemicilor, medicamentele anti-androgenice continuă să fie administrate unor condamnaţi, cu sau fără consimţământul acestora, în diferite ţări. În Australia, Noua</FONT> Zeelandă, Israel, Coreea de Sud, Rusia, au existat cazuri în care aceste substanţe au fost administrate unor indivizi care au întreţinut realţii sexuale cu minori, în ideea că acest tratament reduce impulsurile pedofile şi micşorează astfel pericolul repetării actelor de infracţiune respective. Iar în provincia argentiniană Mendoza, în anul 2010, a fost votată o lege care permite violatorilor să opteze pentru tratamentul cu anti-androgeni în schimbul reducerii pedepsei cu închisoarea. </FONT>

Există, în prezent, prea puţine studii asupra acestei chestiuni, studii care să confirme sau să infirme eficacitatea metodei şi să furnizeze astfel baza pentru o legiferare mai precisă ori pentru interzicerea ei. Probabil, datele necesare se vor aduna, cu timpul, tocmai datorită cazurilor tratate în ţările menţionate.

Mihaela Stanescu

sursa descopera.ro

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

</FONT>


Ultima editare efectuata de catre Simona in Lun Feb 27, 2012 8:22 pm, editata de 2 ori
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Creierul moral

Mesaj Scris de Simona la data de Sam Feb 25, 2012 9:10 am

Greu de crezut ca traim intr-o lume populata de indivizi altruisti si morali. Totusi, potrivit unor descoperiri recente ale neurobiologilor, creierul fiecaruia dintre noi este dotat cu doua predispozitii morale dobandite in decursul evolutiei: aversiunea de a provoca suferinta celor din jur si simtul echitatii.
Pe cat se pare, chiar si atunci cand suntem convinsi ca ratiunea ne ghideaza actiunile, in realitate tot emotiile o fac. Mai ales, in mod paradoxal, atunci cand actionam in mod corect, adica acceptabil din punct de vedere moral. Sunt convinsi de acest lucru specialistii in neurobiologie de la patru universitati americane (Southern California, Harvard, Caltech si University of Iowa), care, intr-un studiu publicat recent in revista Nature, demonstreaza legatura stransa dintre rationalitate si biologie. Printre experti se numara Marc Hauser, unul dintre directorii programului Mind, Brain and Behaviour de la Universitatea Harvard, si Antonio Damasio, un pionier in studierea fiziologiei emotiilor, autor al cartii Eroarea lui Descartes, in care contesta cu argumente stiintifice separatia mintii de corp, unul dintre fundamentele gandirii filosofice a matematicianului francez.

Potrivit studiului oamenilor de stiinta americani, persoanele care au suferit leziuni in regiunea lobilor frontali, o zona a creierului corelata capacitatilor emotionale, isi pierd puterea de a lua decizii „corecte“ din punct de vedere moral, adica in acord cu canoanele etice impartasite de societate. Experimentul in cauza a implicat 30 de indivizi: sase cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal ventro-median, 12 cu leziuni localizate in alte zone si 12 perfect sanatosi. Cei dintai au ales fara nici o ezitare sa actioneze „impulsiv“, intr-un mod considerat de ceilalti imoral, pentru ca, potrivit lui Antonio Damasio, „acestora le lipsesc empatia si compasiunea, capacitati care le impiedica pe cele mai multe persoane sa le faca rau celor din jur“.

Intrand in jocul propus de neurobiologi participantilor la experiment, puteti incerca sa raspundeti la urmatoarea intrebare: daca un prieten seropozitiv v-ar marturisi ca a decis sa infecteze cu buna stiinta alte persoane ca sa le provoace moartea, pentru care dintre urmatoarele decizii ati opta: sa il ucideti sau sa nu interveniti deloc? In limbaj de specialitate, acest tip de dilema se numeste scenariu moral personal, iar marea majoritate a voluntarilor confruntati cu un test de felul celui descris opteaza pentru... nonactiune. Mai precis, conform experimentelor, oamenii sanatosi aleg cea de-a doua varianta si numai cei cu afectiuni neurologice (dar cu capacitati intelectuale normale) opteaza pentru omucidere.

Contrar celor ce se vehiculeaza, realitatea este ca emotiile ii imping pe oameni catre actiuni mai putin transante. Daca aversiunea naturala fata de suferinta aproapelui pare a fi prezenta la copii chiar inainte de a-si dezvolta limbajul, potrivit mai multor experimente realizate de cercetatorii francezi de la Laboratorul de Stiinte Cognitive si Psiholingvistice din cadrul Scolii Normale Superioare din Paris, nu este vorba insa despre singurul element care-i indreptateste pe neurobiologi sa considere ca fiinta umana poseda o gramatica biologica innascuta a moralei. Inca din 2003, studii realizate in principal la Facultatea din Princeton, Statele Unite, au indicat faptul ca oamenii sunt predispusi si spre o alta componenta esentiala a moralei: simtul echitatii. In acest sens, unul dintre cele mai uzitate experimente este asa-numitul joc al ultimatumului, in care o persoana primeste zece dolari si trebuie sa doneze o parte dintre ei altcuiva. Acesta din urma are doua posibili&shy;tati: daca accepta, primeste ceea ce i-a fost oferit, iar donatorul pastreaza restul; daca refuza, nici unul dintre ei nu se alege cu nimic.



Propunand acelasi joc in culturi diferite, specialistii au observat variatii atat ale sumei oferite de donatori, cat si ale celei refuzate de destinatari, in Occident majoritatea celor interpelati considerand ca, daca cineva a primit 10 dolari degeaba, nu este corect sa ofere mai putin de 40%. In cele din urma, experimentele au dovedit fara tagada faptul ca majoritatea persoanelor testate refuza orice tranzactie inechitabila, o decizie considerata de specialisti aprioric irationala, avand in vedere faptul ca nu poate fi mai avantajos sa nu castigi nimic decat sa castigi ceva, oricat de putin. Teoria existentei unui simtnatural al echitatii la fiinta umana a fost ulterior confirmata cu ajutorul rezonantei magnetice, care a evidentiat rolul determinant jucat in acest tip de decizii de o arie cerebrala asociata producerii unor emotii de tipul durerii si al furiei, numita insula anterioara, precum si de partea dreapta a cortexului prefrontal dorsolateral.

In luna noiembrie a anului trecut, o echipa de la Institutul pentru Cercetari Empirice in Economie din cadrul Universitatii din Zürich a neutralizat prin stimulare magnetica transcraniana aceasta arie a creierului unor voluntari, cercetatorii observand apoi, tot in cadrul unui joc al ultimatumului, ca subiectii acceptau cu mai multa usurinta tranzactii necinstite. Pentru Marc Hauser, aceasta descoperire este extrem de semnificativa. „Emotiile reprezinta niste mecanisme selectionate de evolutie in cadrul speciilor pentru ca ele le-au permis membrilor acestora sa reactioneze intr-o maniera adecvata in situatii care au privit supravietuirea. Daca le simtim, este pentru ca am fost programati genetic sa o facem in decursul evolutiei umane“, a comentat el. Sa distingi intre bine si rau, intre drept si nedrept, sa actionezi pentru binele comunitatii chiar si in dauna propriilor interese sunt manifestari ale acelui simt etic considerat caracteristic speciei umane. Totusi, spun etologii, aceste comportamente nu sunt doar ale noastre. Si primatele actioneaza in baza unui soi de moralitate, din care, pe cale evolutiva, ar descinde cea umana.

In opinia primatologului Frans de Waal de la Emory University, Atlanta, SUA, radacinile moralitatii umane pot fi identificate in comportamentul maimutelor antropomorfe (cimpanzei, gorile si orangutani). Unii considera ca este dificil de vorbit despre o adevarata moralitate a actiunilor la primate, dar in opinia lui de Waal simtul nostru etic descinde direct dintr-o serie de comportamente sociale evoluate in timp la animale, ca o consecinta a traiului in comun, asa cum este de exemplu solidaritatea fata de cel aflat in dificultate. Fara aceste etape anterioare, identificabile la maimute, simtul nostru etic ar fi inexplicabil, sustine omul de stiinta. Si totusi, pentru multi savanti, in special pentru cei de formatie filosofica, Homo sapiens reprezinta unica specie animala ale carei actiuni pot fi evaluate din punct de vedere moral, fiind singura care se foloseste de limbaj pentru a se raporta la sine si la propriile actiuni. De aici a decurs o alta teorie, conform careia, pentru a descoperi natura moralei umane, nu are sens sa analizam comportamentul cimpanzeilor. Oricat de util ar fi, modelul animal este inadecvat: continuitatea dezvoltarii nu presupune neaparat uniformizare si omogenizare. Psihicul uman s-a construit intr-un mod cu totul particular, iar daca procesul evolutiv a facut din Homo sapiens o specie cu capacitati lingvistice atat de dezvoltate (ele reprezentand, de altfel, si unica diferenta substantiala dintre om si celelalte specii animale), asta inseamna ca limbajul defineste natura noastra biologica in raport cu celelalte vietuitoare. Suntem asadar animale in mod natural culturale, in mod natural inzestrate cu limbaj; ca atare, tocmai in limbajul in sine este implicata biologic componenta morala. Iar limbajul ne delimiteaza universul.

Cecilia Stroe

sursa descopera.ro
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Creierul moral (continuare)

Mesaj Scris de Simona la data de Sam Feb 25, 2012 9:17 am

Scuza scopul mijloacele?
Daca, dupa ce ati urmarit stirile si ati aflat despre cele mai recente scandaluri financiare, existenta unui simt moral innascut vi se mai pare inca un subiect interesant, intrati pe net. Site-ul administrat de Cognitive Evolution Laboratory de la Harvard contine o serie de dileme morale la care veti fi invitati sa raspundeti instinctiv, dupa care, intr-o etapa ulterioara, vi se va cere si sa explicati ratiunile deciziilor luate. Sa presupunem, de exemplu, ca un tren scapat de sub control va lovi din clipa in clipa cinci muncitori blocati pe o sina. Actionand o manivela, trenul poate fi deviat pe o alta sina, unde se afla doar un singur muncitor blocat. Ce ati face, ati devia trenul? Ati sacrifica o persoana pentru a salva cinci? La aceasta intrebare, cei mai multi ar raspunde da fara a sta pe ganduri. Dar cum reusim sa formulam aceste judecati morale instantanee? Creatorul testului, Marc Hauser, sustine in cartea sa Moral Minds ca facem asta datorita unei facultati morale innascute, ca raspunsul la o actiune justa sau gresita se constituie inca inainte de a avea timp sa gandim. Dam in mod inconstient un raspuns la ceea ce este corect sau gresit pentru ca, pe parcursul evolutiei, ceva din biologia creierului nostru a elaborat o serie de instrumente pentru a construi un sistem moral.

Oameni diferiti, aceeasi dilema
Unele dintre lucrurile pe care le percepem in zona moralului ar putea fi subproduse ale proceselor evolutive, fara nici o legatura cu moralitatea in sine. Capacitatea de a prevedea recompense viitoare si a nu ceda in fata „tentatiilor“ reprezinta un element crucial pentru moralitate. Desi unii oameni cred ca moralitatea si religia sunt sinonime, cercetatorii au dovedit ca background-ul religios nu determina nici o diferenta la nivelul judecatii morale. Studiile arata si faptul ca doctrinele religioase nu sunt capabile sa explice vasta gama si sofismele judecatilor noastre morale. Porunca „Sa nu ucizi“, de exemplu, nu acopera toate variantele de a provoca moartea pe care oamenii par gata sa le accepte. Revenind la exemplul trenului scapat de sub control, o persoana religioasa si un ateu vor judeca aceasta dilema in acelasi mod. Doar ca ateul se va folosi de el pentru a acredita radacinile biologice ale sistemului nostru moral, in timp ce o persoana religioasa va pune totul pe seama puterii divine.

La Inceput a fost Darwin
Cu mai bine de doua secole in urma, Diderot afirma: „Vicii si virtuti, toate depind de ereditatea fizica si psihica, acte considerate astazi monstruoase au fost intr-o vreme judecate drept respectabile“. Cei care au reflectat la radacinile biologice ale comportamentului uman nu au putut ignora scrierile lui Darwin. Unele dintre tezele continute in Originea speciilor si Declinul omului sunt considerate la ora actuala absolut surprinzatoare si acceptate fara modificari substantiale. Darwin are nu numai o teorie asupra genezei biologice a capacitatii morale, ci si una, distincta, asupra genezei diferitelor sisteme morale. Potrivit teoriei lui Darwin cu privire la geneza biologica a capacitatii morale, aceasta trebuie considerata o consecinta evolutiva accidentala, care a devenit posibila prin evolutia paralela a unei subcategorii de comportamente instinctive si a anumitor trasaturi cerebro-mentale. A accepta concluziile inevitabile ale evolutionismului darwinian implica acceptarea ideii ca responsabilitatea morala nu poate fi atribuita unei religii, unei ideologii sau acelei instante, si mai misterioase, numite natura.

Pentru un darwinist nu poate exista nici o „teologizare“ a moralei, nici o ideologizare, ci doar o naturalizare, de fapt o biologizare a capacitatii morale. Rezulta de-aici ca doar omul este responsabil de judecatile sale morale si de comportamentele sale; doar omul este fauritorul sistemelor lui morale, chiar daca aceasta capacitate nu e decat un rezultat accidental al evolutiei. In ceea ce priveste diferenta profunda si substantiala dintre comportament si judecata morala asupra comportamentului, multi filosofi, in decursul istoriei gandirii occidentale, au ajuns la rezultatul obtinut de Darwin. Cu circa doua secole inainte de acesta, reflectand filosofic asupra fenomenologiei comportamentelor si asupra judecatilor morale aplicate acestora, Michel de Montaigne, in ale sale Eseuri, arata ca acelasi comportament ar putea face subiectul mai multor judecati morale diferite. De asemenea, la doar la cativa ani dupa publicarea Declinului omului, Friedrich Nietzsche afirma in a sa Genealogie a moralei ca orice judecata morala are o istorie lunga si ca, pentru a-i intelege adevaratul statut, trebuie sa cunoastem circumstantele umane si sociale care au generat-o. Este evident ca nici Montaigne si nici Nietzsche nu si-au concentrat atentia asupra radacinilor biologice ale facultatilor morale. In schimb, ei au incercat sa arate, fiecare in felul sau, relatiile de reciprocitate dintre judecatile morale si geneza acestora in cadrul circumstantelor umane. Si totusi, ambele tentative ale filosofilor se bazeaza pe acceptarea implicita a faptului ca exista o diferenta profunda intre comportament si judecata morala aplicata acestuia. Exact una dintre concluziile lui Darwin.


Cecilia Stroe

sursa descopera.ro
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Pedeapsa judiciară - Un experiment social ratat

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Mar 05, 2012 3:20 pm

"Nu orice persoană care a fost umilită alege să răspundă violent acelei insulte, dar orice persoană care se comportă violent a fost umilită, cândva, într-un fel sau altul. Fiindcă motivaţia violenţei individuale este teama de a fi umilit sau dorinţa de a şterge efectele umilinţei, prin mijloace violente îndreptate împotriva altora, pentru a dovedi astfel cine este mai puternic."

Dr. James Gilligan
Discurs la U.S. Agency for International Development
28 noiembrie 2011
În decembrie 2011, organizaţia New Future Media - al cărei site a căzut sau a fost eliminat între timp - lansa documentarul Punishment: A Failed Social Experiment, care ne furnizează o analiză critică şi detaliată a sistemului legal şi judiciar actual, ce nu funcţionează, de regulă, la fel în întreaga lume, oferind totodată soluţii potenţiale pentru prevenirea infracţiunilor şi trecerea la o societate clădită pe principii sociale mult mai durabile.
Filmul cuprinde interviuri ale unor personalităţi universitare, activişti şi militanţi sociali, ale căror studii extinse pe decenii cuprind informaţii pertinente privind modalitatea evident eronată şi barbară în care societatea actuală îşi tratează infractorii şi alternativele posibile:
- JACQUE FRESCO, inginer şi activist social, director al The Venus Project;
- Dr. DAVID SCOTT, criminolog, University of Central Lancashire;
- JOE SIM, Profesor în criminologie, Liverpool John Moores University;
- Dr. BOB JOHNSON, psihiatru , Unitatea specială a HMP Parkhurst Prison;
- JOE BLACK, activist social, Campaign Against Prison Slavery,


recunoscând simultan că, pentru a putea opera schimbări fundamentale ale sistemului penitenciar actual, este necesar mai întâi să rezolvăm o gamă vastă de probleme sociale şi culturale, fiindcă sistemele noastre sociale sunt foarte departe de normalitate, din toate punctele de vedere.


Aşa cum se declară încă de la început, sursele de informare ale documentarului sunt în mare majoritate britanice, dar nu este greu să ne recunoaştem chiar şi noi, ca ţară, în exemplele prezentate şi există chiar şi un documentar american, The Exile Nation Project, pe care poate am să-l traduc cândva, care tratează exact aceleaşi probleme.
Este interesant de analizat termenul din limba engleză "prisoner", care se referă, desigur, la persoana condamnată pentru o faptă penală, în sistemul juridic actual şi care s-ar traduce mot-a-mot prin prizonier, fireşte, ceea ce sugerează că, într-o vreme de pace aparentă, ne aflăm, de fapt, în război permanent cu propria noastră populaţie.
În aceeaşi ordine de idei, "justice" înseamnă justiţie, dar şi dreptate şi putem declara cu toţii, cu mâna pe inimă, că în întreaga istorie cunoscută nu a existat nici un fel de echivalare a celor doi termeni, decât la modul demagogic şi sfidător politicianist, fiindcă de mii de ani "justiţia" este subordonată vizibil intereselor celor bogaţi şi în nici un caz nu are scopul de a furniza dreptate celor mulţi.
Apropierea de edificarea statului fascist global, cu legislaţiile aferente, promulgarea "Patriot Act" (câtă sfidare nesimţită în această denumire) în SUA, care re-legifera tortura - împotriva căreia au luptat cu disperare toţi activiştii sociali ai ultimelor secole şi pe care au crezut-o eradicată prin acea nenorocită şi ineficientă "Declaraţie a drepturilor omului" - actuala legislaţie ACTA ş.a.m.d., fiindcă exemplele chiar că ar putea continua la infinit, nu fac decât să reconfirme că ne aflăm cu toţii într-un "cadru legal" destinat perpetuării sclaviei maselor populare, excluse definitiv de la stabilirea regulilor jocului.
Instinctiv simţim cu toţii că noţiunea de "pedeapsă" este echivalentă celei de răzbunare, anticului principiu al talionului, "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte", despre care ne avertiza atât de oportun paşnicul Mahatma Gandhi, că ne va conduce inexorabil către o civilizaţie de orbi, dacă nu ne vom opri la vreme din practicarea lui.
Ştim cu toţii, cei care avem o oarecare experienţă de viaţă, că răzbunarea nu este decât un paleativ, care nu conferă decât o ridicolă satisfacţie trecătoare, din moment ce răul a fost deja săvârşit şi, cu toate acestea, prea puţini dintre noi încercăm să ne reformăm gândirea, în sensul abandonării definitive a principiului tembel, farmaceutic, de tratare a simptomelor bolii sociale profunde care conduce către contravenţie sau infracţiune şi a abordării unui mod de analiză bazat pe descoperirea şi, implicit, căutarea de soluţii pentru eliminarea cauzelor profunde care predispun la un astfel de comportament asocial.
Aşa cum genial se exprimă acest creator de utopii minunate, Jacque Fresco, legea nu reprezintă decât expresia plenară a impotenţei umane de a administra orice sistem şi cu atât mai mult cel social, fiindcă încercăm, la modul absurd, să integrăm în paragrafe de cod penal complexitatea uluitoare a comportamentului fiinţei umane.
Cu atât mai mult, legislaţia fascistă globală este sortită eşecului din start, fiindcă încearcă să impună, dictatorial, reglementări generale, unor culturi esenţial diferite, a căror individualitate s-a cristalizat în milenii de existenţă.
Nu poţi inventa şi impune tipare universal valabile şi, în nici un caz, în probleme sociale, dacă doreşti real rezolvarea problemelor, ci numai dacă nu urmăreşti, de fapt, decât instalarea unor regimuri tiranice planetare, care nu vor ţine oricum cont de drepturile şi libertăţile fiinţelor umane.
Ca să nu mai vorbim de principiul complet cretin al obligativităţii cunoaşterii profunde a legilor, de către fiecare cetăţean în parte, în condiţiile în care, aşa cum declara de curând David Icke - şi vă invit să nu-l credeţi şi să faceţi singuri calculele - numai legislaţia curentă a uniunii naziste europene însumează peste 200.000 de pagini şi numai bunul Dumnezeu poate şti pe câte sute de mii de pagini se întinde legislaţia României.
În acest sens, nu cred că este extraordinar de inspirat să milităm orbeşte pentru asprirea sistemului judiciar penal, fiindcă nu se poate nega existenţa aşa-zişilor "prădători" din film - al căror loc în societate chiar nu mă pot încumeta să-l definesc, fiindcă problema complexă a apariţiei lor este departe de a fi complet elucidată - dar marea majoritate a celor închişi se pot afla acolo pentru infracţiuni minore sau pentru o primă infracţiune şi toată lumea ştie că sistemul penitenciar actual nu numai că nu asigură reabilitarea cuiva, ci dimpotrivă, constituie o adevărată "şcoală" care generează numai recidivişti, din ce în ce mai periculoşi.
Dacă ar fi să abordez şi cazul cel mai grav, al pedepsei capitale, aş prefera, de fapt, să vă las să decideţi singuri, prezentându-vă opiniile a două persoane diferite, care vă vor ilustra cu claritate ce înseamnă să cunoşti intim problemele legale şi ce înseamnă să nu fii altceva decât o mascotă politică, subordonată ocultei mondiale:



"În lumina unei cantităţi enorme de dovezi concrete, care se află la dispoziţia noastră, nu văd nici o alternativă decât de a concluziona că pedeapsa capitală nu poate fi justificată, în nici un fel, în baza efectului inhibitor."
Judecător Thurgood Marshall, Curtea Supremă a SUA, cazul "Furman vs. Georgia", 1972
şi
"Contrar viziunii câtorva teoreticieni sociali, sunt convins că pedeapsa cu moartea poate avea un efect inhibitor, eficient, în prevenirea unor infracţiuni specifice."
Preşedinte Richard M. Nixon, 10 martie 1973.
Şi să nu credeţi cumva că Nixon nu cunoştea opinia propriului judecător al Curţii Supreme.

După cum veţi constata şi din documentar, actualmente persistă două sisteme în practica judiciară:
- sistemul pedepsei, în care individul este considerat responsabil pentru acţiunile sale şi este pedepsit pentru fapta sa, sistem care pare a da importanţă principiului liberului arbitru, fiindcă inculpatul este penalizat pentru ceea ce societatea consideră "unanim" a fi greşit;
- sistemul terapiei, care, prin contrast, nu pune mare accent pe responsabilitate, scopul declarat fiind de a preveni infracţiunile viitoare şi nu de a le da oamenilor ceea ce merită, pentru alegerea pe care au făcut-o, concentrându-se mai puţin pe noţiunea de "vină".
Sistemul terapiei pare a fi ceva mai sincronizat cu natura reală a societăţii umane, plecând de la premisa unor cauze complexe, naturale sau sociale, asupra cărora nu putem exercita cine ştie ce control, ca indivizi, fără a se acorda mare atenţie noţiunii de liber arbitru, fiindcă opţiunile unei persoane nu sunt, într-un final, decât rezultatul unei game vaste de cauze obiective.


Cercetările dr. James Gilligan demontează teoria determinismului infracţional genetic, acesta afirmând în cel mai pur stil Bruce Lipton:
"Cercetările au descoperit că grupurile care prezintă anumite mutaţii genetice sunt mult mai predispuse la un comportament violent, dacă indivizii au fost abuzaţi în copilărie; dacă nu au fost abuzaţi, este puţin probabil să manifeste un comportament violent. Dar a fost mai mult decât clar că nu numai genele sau abuzul infantil provoacă manifestările de violenţă, ci interacţiunea dintre predispoziţia genetică şi mediu."


Cât de gravă este situaţia mondială ?
Este extrem de greu de apreciat, aşa că mă voi rezuma la a vă prezenta doar câteva date din "ţara libertăţii absolute", imperiul trans-oceanic:
- în ianuarie 2008, mai mult de 1% din populaţia adultă a SUA era încarcerată, stabilindu-se astfel un record mondial absolut;
- 1 din 31 de adulţi (7,3 milioane) se află după gratii sau sunt monitorizaţi permanent, fiind eliberaţi de probă;
- 1 din 18 bărbaţi, 1 din 89 femei, 1 din 11 afro-americani (9,2%), 1 din 27 latino (3,7%) şi 1 din 45 de albi (2,2%), reprezintă distribuţia pe sexe şi rase a încarcerărilor;
- populaţia încarcerată din SUA s-a mărit de 4 ori în ultimele decenii, faţă de anul 1980 mai precis, în mare parte din cauza sentinţelor obligatorii acordate în baza mincinosului "război 'nixonian' contra drogurilor", deşi infracţiunile violente şi cele îndreptate contra proprietăţii private au intrat în declin;
- actualmente există 86.927 de centre de deţinere a infractorilor juvenili;
- în 2009, 92,9% dintre condamnaţi erau bărbaţi;
- un raport din 2005 estima că 27% dintre deţinuţii federali nu sunt, de fapt, cetăţeni ai SUA, aceştia fiind condamnaţi pentru infracţiuni comise pe când se aflau legal sau ilegal în SUA, deşi raportul World Prison Brief le estima numărul la doar 5,9% din totalul deţinuţilor (nu este greu de aflat cine minte, dată fiind ofensiva obsesivă contra imigraţiei ilegale, declanşată în SUA în ultimii ani, pentru a distrage atenţia de la probleme sociale interne mult mai grave);


- rata încarcerărilor actuale din SUA este de 5,5 ori mai mare decât cea de vârf, înregistrată în 1939, la apogeul crizei economice.
Judecaţi şi singuri: societatea noastră chiar se află pe calea cea bună ?
Mă tem că se poate afirma, fără a greşi câtuşi de puţin, că, alături de sistemul medical, sistemul judiciar este un alt sistem vital care şi-a ratat în totalitate menirea declarată.
Un fenomen actual de o gravitate extremă este cel al proliferării sistemelor închisorilor private, în ţări ca Marea Britanie, Israel şi, mai ales, SUA (să fie oare o coincidenţă că aceste experimente sunt derulate de principalele ţări masonice ale lumii ?!), care a condus la apariţia şi dezvoltarea unor sindicate extrem de puternice ale gardienilor de închisoare, ce deţin mijloace financiare considerabile, exercitând un lobby agresiv în organele legislative în favoarea extinderii sistemelor şi a unei înăspriri a pedepselor judiciare, pentru a le garanta locuri de muncă pe o perioadă nedefinită.
Dumnezeule mare, să ajungi să scoţi profit de pe urma nenorocirii oamenilor ?!
Ce poate fi mai murdar de atât ?
Cât de abjecte pot fi toate aceste corporaţii, dacă unele state din SUA au ajuns, deja, să dea legi contra acestor privatizări şi, chiar mai rău, contra "exportului şi importului de condamnaţi", o practică federală curentă ?
Cum poate fi justificat transferul de responsabilitate, din mâinile statului în mâinile unor investitori, din moment ce, conform constituţiei şi a restului legislaţiei, orice condamnat răspunde penal în faţa statului şi nu a oricărui jecmănitor particular, cu buzunarele doldora de bani ?
În 1997, când Corrections Corporation of America a construit o închisoare de 2.000 de locuri în California, la un cost de 80-100 de milioane de dolari, fără a avea nici un fel de contract cu California Department of Corrections, un reprezentant al corporaţiei a afirmat public, cu un cinism dezgustător:
"Dacă o construim, vor apărea şi condamnaţii !"
În 2004, Knesset-ul israelian a votat o lege ce permitea înfiinţarea de închisori private, sub pretextul reducerii cheltuielilor statale cu întreţinerea condamnaţilor şi construirea de noi facilităţi corecţionale, deşi statul urma să plătească particularilor câte 50$/zi, pentru fiecare deţinut în parte.


În 2005, departamentul pentru drepturi ale omului de la Academic College of Law din Ramat Gan a înaintat o petiţie la Curtea Supremă de Justiţie, contestând legea în baza a două argumente:
- în primul rând, transferul puterii penitenciare în mâini private ar viola drepturile condamnaţilor la libertate şi demnitate umană;
- în al doilea rând, o organizaţie privată urmăreşte preponderent maximizarea profitului, care va fi obţinută, ca atare, pe seama tăierii costurilor, reducând dotările sau plătind prost gardienii, de exemplu, încălcând şi mai mult drepturile umane fundamentale ale deţinuţilor.
În aşteptarea deciziei, concesionarul Lev Leviev's Africa-Israel a construit însă o închisoare cu 2.000 de locuri planificate, lângă Beersheba .
Din fericire, în 2009, 9 judecători ai Curţii Supreme au declarat ca neconstituţională administrarea privată a unei închisori.
Trebuie să recunosc că Nigel Farage, pe care îl admiram pentru intervenţiile sale curajoase îndreptate împotriva controlului exercitat de UE, dovedeşte în film că nu-şi poate depăşi inhibiţiile politice, fiind partizanul exclusivist al unor măsuri punitive exagerate şi, mai ales, deloc nuanţate.
Revenind însă la esenţă, mă tem că, în afară de Jacque Fresco, nici unul dintre experţi nu reuşeşte să indice cauzele primordiale (deşi există în film o frază care sper că nu vă va scăpa): fiindcă nu s-au schimbat prea multe de când Henri Charrière îşi publica romanul autobiografic "Papillon", e clar că nu vom elimina niciodată violenţa dintr-o societate care se bazează, în exclusivitate, pe frica indusă întregii populaţii, prin toată gama posibilă de măsuri represive, în scop de control, în care climatul competiţional ne mutilează sufletele, înstrăinându-ne din ce în ce mai mult, unii de alţii şi în care existenţa sistemelor monetare şi marilor proprietăţi private garantează manifestarea invidiei şi a lăcomiei şi, implicit, a comportamentului infracţional, menit să asigure accesul la avere şi putere socială, tocmai pentru a evita consecinţele faptelor personale asociale, prin repoziţionarea individuală în rândurile magnaţilor atinşi de imunitate penală.

"Tensiunile generate de etica umilinţei şi cea a vinei personale constituie marele conflict aflat la baza societăţii americane contemporane, atât timp cât se asociază valori pozitive atât uciderii cât şi ne-uciderii. Deşi este o cultură preponderentă a vinei, SUA sprijină pedeapsa cu moartea, oferă medalii de onoare celor care au ucis cel mai mult, sub umbrela statală şi legalizează crima în auto-apărare, fiindcă nu poţi fi un 'adevărat bărbat' dacă nu te aperi singur."


Dr. James Gilligan

sursa [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Filmul il puteti viziona aici [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Combustia umana spontana

Mesaj Scris de Simona la data de Mar Mar 06, 2012 11:28 am

Combustia umana spontana reprezinta aprinderea sau fumegarea corpului in absenta unor surse externe de ardere. In combustia spontana clasica, arderea corpului este mai completa decit ar putea fi obtinuta chiar si in interiorul unui crematoriu.
In ultimii 300 ani s au inregistrat peste 200 cazuri.
Prima relatare demna de incredere pare sa dateze din 1673, cind francezul Jonas Dupont a publicat o colectie de astfel de cazuri. El a fost motivat de cazul Nicole Millet, in care un barbat a fost acuzat de uciderea sotiei sale, dar a fost declarat nevinovat, dupa ce judecatorii s au lasat convinsi ca femeia a murit in urma unei combustii spontane. Cenusa numitei Millet, o betiva recunoscuta din Paris, a fost gasita in patul ei de paie, impreuna doar cu craniul si citeva din oasele degetelor. Rogojina pe care a adormit victima era aproape intacta!

Pe 9 aprilie 1744, Grace Pett, o alcoolica de 60 ani, din Ipswich, Anglia, a fost gasita de fiica ei pe podea "precum un bustean consumat de foc, fara vreo flacara aparenta". Hainele din apropiere erau intacte.

In dimineata zilei de 2 iulie 1951, vaduva Mary Hardy Reeser, 67 ani, din St. Petersburg, Florida, a fost gasita in apartamentul ei, redusa doar la o gramada de cenusa, craniul si piciorul sting fiind intacte. In raportul politiei s a inregistrat ca vaduva ar fi fumat, iar tigara a provocat aprinderea camasii sale din materiale sintetice, deci usor inflamabila. Medicii legisti au observat insa ca temperatura necesara pentru o asemenea ardere a corpului – peste 3000 grade Celsius – ar fi trebuit sa provoace distrugeri grave apartamentului. In realitate, pagubele au fost minime: doar tavanul si partea de sus a peretilor erau acoperite cu funingine. Cazul a devenit unul de referinta in cartile pe tema combustiei umane spontane.

Pe 18 mai 1957, Anna Martin, 68 ani, din Philadelphia, Pennsylvania, a fost gasita incinerata, raminind doar papucii si o portiune din bust. Medicii legisti au estimat ca temperatura a atins intre 1700 si 2000 grade Celsius. Cu toate acestea, citeva ziare aflate la mai putin de un metru de victima au ramas intacte.

In 1944, Peter Jones a supravietuit si a povestit ulterior ca nu a simtit nici un fel de caldura si nici nu a observat vreo flacara. Nu a putut observa decit fum. In plus, nu a simtit nici un fel de durere.

Pe 5 decembrie 1966, cenusa doctorului Irving Bentley, 92 ani, din Coudersport, Pennsylvania, a fost gasita in baie, doar o portiune din picior fiind neatinsa. Vopseaua din apropiere nu a fost afectata.

Teorii despre combustia umana spontana

1. Alcoolismul – multe dintre victime erau alcoolice. Dar, experimentele au demonstrat, inca din secolul al XIX lea, ca, desi imbibata cu alcool, carnea nu arde la temperatura extrem de ridicata asociata cu fenomenul combustiei umane spontane.

2. Depuneri de grasimi inflamabile in interiorul corpului – multe victime erau supraponderale. Dar, la fel de multe erau normale sau chiar slabe!

3. Acumularea de electricitate statica – nici o forma cunoscuta de descarcare electrica nu poate face un corp sa se dezintegreze in flacari.

4. Acumularea unei combinatii de substante chimice explozibile in sistemul digestiv, datorita unei alimentatii gresite.

5. Cimpuri electrice existente in interiorul corpului ar fi in stare sa produca un soi de "scurt circuit", astfel incit o reactie atomica in lant ar putea genera o temperatura interna colosala.
Totusi, nici o explicatie satisfacatoare nu a fost gasita pina acum. Combustia umana spontana ramine un mister pentru oamenii de
stiinta.

Un supravieţuitor al unui asemenea caz de “combustie umană spontană” este Jack Angel, din Atlanta, Georgia. El ar fi „cheia unor dispariţii incredibile. În timp ce dormea, „o durere cumplită l-a trezit, brutal, din somn: luase foc!” La strigătele de ajutor este chemat medicul David Stern, care rămâne fără glas: Jack „prezenta o gaură în piept. Vertebrele sale se topiseră şi unul din braţele sale, aproape în întregime carbonizat, era pierdut…” Mai mult, „absolut nimic în jurul sau nu părea să fi fost în contact cu focul”! Azi, el, este invalid, nu se mai poate deplasa.
Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din... interior.
Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna.
O ardere completă a unui corp omenesc are nevoie de un timp de două ore şi de o temperatură de 2.000 grade C, pentru că un corp omenesc are 80% apă. Ce fenomen misterios are loc atunci? Unii l-au numit „combustie spontană”, iar pustnicii „Respa” din Tibet, îl numesc „tumo”.

O cercetătoare, Alexandra David Neel, arată în cartea sa „Mistici şi magi din Tibet”, că adepţii „rumef pot trăi aproape goi, cu hrană săracă, la temperaturi scăzute, iar un „Respa”, complet gol, putea să-şi ridice într-atât temperatura încât topea gheaţa şi zăpada de sub el”.
Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului.

O definitie, doua perspective diferite
Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind “procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc”.
Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: “fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului”. O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde.
Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina.

O tipologie
Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie:
Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei);
Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa;
80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool;
Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc;
Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor;
Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.

Stiinta sau…
Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur?
O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa.
Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul “efectului de candela”. Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa.

In anii ’80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari.
Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior.

…paranormal?
Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere (inclusiv hainele) ramane intact!
Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa.
In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul. Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori…

Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din... interior.
Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna.

Cercetătorii din lumea întreagă sunt cu ochii pe acest fenomen. Descifrarea lui ar putea duce la elucidarea unor dispariţii inexplicabile de-a lungul istoriei.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 09, 2012 1:50 pm

Bucurestiul vazut altfel....

1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.


2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.

3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.

4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.

6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în anul 1944, s-a urmărit distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.

7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.

8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.

9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează.

11. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori.

12. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000.

13. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.

14. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului.

15. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă-Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.

16. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume.

17.Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.

18. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti –mititeii– au fost inventa
ți la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Mar 14, 2012 9:17 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Joi Mar 15, 2012 9:50 am

Nevoiti sa ramana pe Terra.


O altă enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet.
Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, din cauza nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare.
Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală.
Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii.
La cîţiva km. de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda Carbon14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.
Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după doua luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani,împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii.
Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea "Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani.
În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele "Science et vie", "Nature" şi "Science Digest".
Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea "Deocamdată enigme", scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: "Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut ateriza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile". Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: "Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră".


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de claudia_dumi la data de Lun Mar 19, 2012 11:18 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


''Intr-o vreme a inselaciunii generalizate, a spune adevarul, devine un act revolutionar !" - George Orwell
avatar
claudia_dumi

Mesaje : 4
Puncte : 1892
Data de inscriere : 03/03/2012

Sus In jos

Postare Un avion disparut in ‘46 a aterizat in ‘93 in America de Sud.

Mesaj Scris de Simona la data de Joi Mar 22, 2012 7:51 am

Un avion de pasageri, care a disparut fara urma in anul 1946, pe traseul Rio-Havana, a aterizat in luna decembrie 1993, pe aeroportul Bogota din Columbia. La bordul sau se aflau 36 de schelete. Oamenii de specialitate vorbesc despre cel mai mare mister din istoria zborului. Un mister care a devenit cu atat mai mare, cu cat este vorba despre batrinul avion Lockheed Constellation, care a decolat in anul 1946 si la bordul caruia s-au gasit in 1993, la aterizare, cesti de cafea calda si tigari aprinse marca Old Gold, demult disparuta. Pe locurile pasagerilor se aflau ziarele zilei cu data de 21.09.1946, care nu erau ingalbenite de vreme si miroseau inca a tipar.

As fi dorit sa pot da o explicatie, dar ma aflu in fata unui mister spune expertul Herman Guevara, conducatorul unui grup foarte numeros de cercetatori, caruia i s-a incredintat misiunea de a cerceta misterioasa aterizare a avionului demult disparut. Singurul lucru pe care il pot spune cu precizie este faptul ca avionul, impreuna cu toti pasagerii sai, a fost dat disparut in anul 1946, in timpul unui zbor de la Rio de Janeiro la Havanna. Intr-un mod inexplicabil, avionul a aterizat in 1993 si arata de parca ar fi decolat ieri.

Cum poate ateriza un avion avand doar schelete la bord, numai Dumnezeu stie! Cei 36 de pasageri, precum si echipajul format din patru persoane au decolat dupa toate regulile.

Incredibila poveste a inceput atunci cand un avion necunoscut, cu o inscriptie foarte veche, din Panair Do Brasil, a aparut deasupra aeroportului Bogota si a inceput aterizarea. Personalul aeroportului a incercat in zadar sa opreasca aterizarea avionului necunoscut, deoarece, in acelasi moment un Boac din Brussel se pregatea si el sa aterizeze. Multumita manevrelor abile ale capitanului Anthony Bolard in varsta de 54 de ani, al companiei britanice, s-a putut evita in ultima clipa o ciocnire fatala. Cand avionul fantoma s-a oprit, personalul de paza a deschis usile si, cu mare groaza, a descoperit in interior lui numai schelete, spune Guevara. Unul dintre oamenii nostri de paza, un fost soldat in marina, s-a speriat atat de tare, incat si-a pierdut echilibrul.

Dupa o examinare amanuntita, resturile pasagerilor au fost transportate intr-un spital militar, pentru a fi cercetate, iar avionul a fost parcat intr-un hangar bine pazit, in care accesul era strict interzis. Cercetarile se concentreaza asupra intrebarii: unde a fost avionul in toti acesti ani? Singurul lucru cert este numarul de zbor al acestuia, 348, locul de decolare si destinatia. Din grupul de experti care cerceteaza acest caz face parte si cercetatorul in domeniul parapsihologiei Dr. Gloria Hamandez. Dupa cum afirma aceasta, in acest caz poate fi vorba despre o deplasare in timp. Ea a lansat si ipoteza ca moartea pasagerilor ar putea avea legatura cu un posibil contact cu fiinte extraterestre.

Daca avionul ar fi zburat intr-un gol din timp, oamenii ar fi ramas cu siguranta in viata. Si in plus, ei nu ar fi fost nici macar cu o zi mai in varsta decat erau la decolarea ce a avut loc in anul 1946, a adaugat un om de specialitate.

Insa, datorita faptului ca avionul era plin cu schelete si curelele de siguranta erau inca nedesfacute, nu poate fi exclusa teoria ca cineva din afara i-a omorat pe pasagerii aflati la bordul avionului si apoi, dintr-un loc necunoscut, l-ar fi dirijat spre Pamant. Se stie ca extraterestrii pot executa operatiuni extrem de complexe, datorita tehnologiilor foarte avansate pe care le detin.

Guevara afirma ca echipa de cercetatori va face tot ce ii sta in putinta pentru a elucida acest mister.

« Eu ma rog sa fim suficient de puternici pentru a putea accepta realitatea, oricare ar fi ea », incheie Guevara.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 23, 2012 11:22 am

Cateva dintre adevarurile controversate legate de evolutia speciei umane si listate de un psiholog de la London School of Economics, Dr. Satoshi Kanazawa.
De la bun inceput, cercetatorul admite ca “semnalarile” sale pot parea “imorale, contrare idealurilor si chiar ofensatoare”, dar insista ca sunt adevarate si se bazeaza pe dovezi stiintifice pe care le-a strans constant, timp de trei ani.
Sa trecem in revista studiul sau, recent publicat in Reproductive Sciences, cercetare pe care autorul o descrie ca fiind “o lista a celor mai puternice principii din biologia evolutionara care explica unele dintre adevarurile controversate legate de evolutia speciei umane”.

1. Oamenii frumosi au fete
Aceasta este ipoteza Trivers-Willard, dupa numele celor care au descoperit-o, in care se sustine ca daca parintii au niste trasaturi pe care le transmit mai departe copiilor si daca acest lucru este mai bun pentru un sex decat pentru celalalt, atunci ei vor avea copii de acel sex.
Valoarea unui barbat este determinata, in termeni evolutionari, de venituri, statutul social si putere, in vreme ce valoarea femeilor este determinata de tinerete si de atractivitatea fizica, spune Kanazawa. “Atractivitatea fizica este o calitate universala si contribuie mai mult la succesul procesului de reproductie in cazul femeilor, decat in cel al barbatilor. Ipoteza, prin urmare, prezice ca parintii atractivi din punct de vedere fizic ar trebui sa aiba mai multe fete decat baieti”, scrie cercetatorul.
Cercetarile arata ca din 17.000 de bebelusi studiati, si caracterizati ca fiind “frumosi” de catre profesorii lor la varsta de 7 ani, la 45 de ani au fost intrebati ce sex au copiii lor. Raspunsul a fost in majoritate fete. Cei urati aveau in schimb mai multi baieti.

2. Liberalii sunt mai inteligenti decat conservatorii
Un studiu publicat de Dr Kanazawa in Social Science Quarterly, a demonstrat ca tinerii adulti care se identificau ca "foarte liberali” aveau un IQ de 106, in timp ce aceia care se descriau ca “foarte conservatori” aveau in IQ de doar 95.
Oamenii sunt construiti sa fie conservatori si prefera sa stea in sanul familiei si in jurul unor grupuri de prieteni. A fi liberal si a fi dispus sa cunosti un numar nedefinit de straini, care nu au legatura cu mediul in care te invarti in mod obisnuit, inseamna o noutate in evolutia omului. Prin urmare, sustine Kanazawa, copiii mai inteligenti par sa fie crescuti mai degraba de parinti cu viziuni liberale.

3. Lipsa contactelor sexuale si haremul de virgine din Rai, cauza atacurilor sinucigase
Misiunile sinucigase nu sunt intotdeauna motivate din punct de vedere religios, dar cand vine vorba, totusi, de o asemenea suspiciune, atunci e intotdeauna vorba despre un musulman.
De ce? Raspunsul surprinzator dat de Kanazawa este ca s-ar putea ca acest lucru sa nu aiba nicio legatura cu Islamul sau politica, rasa sau cultura. Este vorba, de fapt, ca musulmanii au parte de foarte putine relatii sexuale sau traiesc chiar in abstinenta.
Cum asa? Una dintre caracteristicile Islamului este ca tolereaza poligamia – barbatii isi iau doua sau mai multe sotii in acelasi timp. Permitand unor barbati sa monopolizeze toate femeile, alti reprezentanti de sex masculin au ramas fara. Prin urmare, perspectiva celor 72 de virgine care il asteapta la portile Raiului reprezinta pentru un musulman o cauza tocmai buna pentru a se martiriza. “Combinatia dintre poligamie si promisiunea cereasca a unui harem de virgine in Rai sunt cele care motiveaza multi tineri musulmani sa fie autorii unor atacuri sinucigase cu bombe”, explica psihologul.

4. Barbatilor le plac “bombele” sexy si blonde (si femeile vor sa arate ca ele)
Parul blond este unic prin aceea ca odata cu varsta isi schimba culoarea, drastic, uneori. Tipic pentru tinerele fete cu parul blond deschis este ca devin femei cu parul saten. Prin urmare, Kanazawa spune ca parul blond este un simbol al tineretii, iar barbatii prefera blondele pentru ca in inconstientul lor ei cauta femei mai tinere.

5. Omul este, in mod natural, poligam
Femeile care au mai multi soti sunt rare, dar poligamia este larg raspandita in istoria umanitatii. In societatile in care barbatii bogati sunt cu mult mai avuti decat cei saraci, femeile prefera sa aiba mai multi barbati cu avere, decat unul singur dar sarac. In practica, in cele mai multe societati industriale tendinta este de monogamie, pentru ca barbatii tind sa aiba cam aceleasi venituri ca stramosii lor din Evul Mediu, de exemplu.

6. Parintii care au baieti au “sanse” mai mici de divort
Tatal este important pentru fiul sau, asigurandu-se ca acesta din urma ii va mosteni statutul social si puterea, in vreme ce este foarte putin probabil sa poata asigura unei fiice frumusetea si tineretea. Prezenta tatalui in familie este importanta pentru un fiu, dar nu cruciala pentru o fiica. In concluzie, parintii care au baieti stau mai mult timp impreuna si au sanse mai mici de divort.

7. Care e legatura dintre genii si criminali
Tendinta de a comite crime atinge apogeul in adolescenta si apoi ea scade rapid in intensitate. Dar aceasta curba nu se limiteaza la crime – este evident ca in comportamentul uman apare ori de cate ori e vorba de cautarea unui partener si mai ales a unuia pe care nu si-l poate permite oricine. In competita pentru partenere, barbatii pot actiona violent sau isi pot exprima competitivitatea prin activitati creative, inclusive crime ingenioase care reflecta capacitatea lor intelectuala.

8. Criza varstei de mijloc la barbati, provocata de femei
Multi dintre barbatii de dupa 40-50 de ani sufera de asa-numita criza a varstei de mijloc, dar nu pentru ca ar avea o asemenea varsta. Se intampla pentru ca sotiile lor au un anume numar de ani. Dr Kanazawa sustine ca: “Din perspectiva unui psiholog evolutionar, criza aceasta este precipitata de iminenta menopauza a sotiei lui si sfarsitul carierei ei reproducatoare. Aceasta il determina pe barbat sa fie atras de femei mai tinere".

9. Este firesc pentru barbatii politicieni sa riste totul in viata pentru cariera
Barbatii puternici intotdeauna au avut o singura sotie, dar mai multe aventuri extraconjugale. Barbatii ravnesc dupa puterea politica, inconstient sau constient, tocmai pentru a avea acces la un numar cat mai mare de femei.

10. Barbatii hartuiesc sexual femeile pentru ca nu sunt sexisti
Barbatii sunt mai mereu in centrul scandalurilor de abuz, de intimidare sau tratament nepotrivit la locul de munca. Asa reactioneaza ei in situatiile de competitivitate. Din acest punct de vedere, barbatii nu le trateaza pe femei in mod diferit.



"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 23, 2012 11:47 am

Vinul si cancerul!!!!

Vinul este un produs miraculos pentru a omori celulele canceroase
El este de 10.000 de ori mai puternic decat chimioterapia
De ce nu suntem noi la curent cu asta?
Pentru ca exista laboratoare interesate in fabricarea unei versiuni sintetice care le-ar aduce imense beneficii.
Voi puteti de asemenea sa ajutati un prieten care are nevoie facandu-l sa stie ca sucul de struguri ii este benefic pentru a preveni boala.
Gustul sau este agreabil si el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei.
Daca aveti posibilitatea plantati o vita de vie in gradina voastra.

Puteti sa consumati fructele in maniere diferite:puteti sa mancati pulpele, sa faceti suc,sa faceti bauturi, serbet ,patiserii,etc
I se atribuie multe virtuti dar cea mai interesanta este efectul produs asupra chisturilor si tumorilor Aceasta este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirma ca este de mare utilitate in toate variantele de cancer Se considera de asemenea ca un agent anti microbian cu larg spectru care controleaza infectiile bacteriene si cu ciuperci, eficace contra parazitilor interni si a viermilor, regularizeaza tensiunea arteriala f. inalta si este antidepresiv, combate tensiunea si bolile nervoase. In Elvetia soselele supraterane au fost inlocuite cu drumuri subterane, iar terenurile au fost date in circuitele agricole special numal pentru cultivarea vitei de vie. In Elvetia care este tara farmaceuticelor s-a constatat ca-i mai bine pentru elvetieni sa consume in mod moderat vin,nu medicamente ucigatoare.
Sursa acestei informatii este fascinanta; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanti de medicamente din lume, care afirma ca dupa mai mult de 20 de incercari efectuate in laborator dupa 1970, extrasele au relevat ca el distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, intelegand aici cel de colon, de san, de prostata, de plaman, de pancreas...
Componentele acestui arbore au demonstrat ca actioneaza de 10.000 de ori mai bine decat produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal in lume, pentru incetinirea cresterii celulelor canceroase Si ce este inca f. uimitor este ca acest tip de terapie SI cu extract de lamaie distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afecteaza celulele sanatoase!
Institutul de Stiinte in Sanatate, Les Breuleux, Elvetia.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Sam Mar 24, 2012 11:59 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

"Aceasta este o poveste a vechii tehnici de meditaţie Vipassana, care artă cum oamenii redobândesc controlul asupra propriilor vieţi şi cum acestea sunt schimbate în bine.
Este povestea unei femei puternice numită Kiran Bedi, fostul inspector general al închisorilor din New Delhi, care se străduieşte să transforme celebra închisoare Tihar (cea mai mare din India - are peste 10 000 de oameni) şi să o transforme într-o oază a păcii.
Dar este în special, o poveste a deţinuţilor şi a gardienilor, care au trecut prin profunde schimbări în urma practicii Vipassana.
Aceşti oameni au arătat că adevărata reformă, o schimbare exterioară în bine, poate funcţiona doar dacă există o schimbare de sine, în interiorul fiecăruia.

Succesul lor a fost atât de extraordinar că, recent, guvernul indian, a decis să aplice Vipassana în toate închisorile din ţară. Alte ţări au devenit interesate deasemenea (în SUA deja au fost făcute mai multe cursuri în închisori). Producătorii filmului au petrecut aproape două săptămâni în interiorul închisorii centrale din Tihar din New Delhi şi în închisoarea Baroda din statul indian Gujarat. Ei au intervievat deţinuţii şi oficialităţiile închisorilor şi au filmat în locuri rareori accesibile unor echipe de filmare, indiferent că erau din India sau din afară. " - un articol tradus de pe site-ul karunafilms.com


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Mier Mar 28, 2012 9:47 am

Scufundarea Titanicului, opera iezuiţilor, cu scopul de a crea Federal Reserve Bank

Atunci când ne gândim la evenimente ce au apărut în istorie de-a lungul ultimilor 100 sau 200 de ani, există cu siguranţă unele care au produs mari emoţii şi consternare în rândul opiniei publice. Unul din aceste evenimente ar fi scufundarea vasului Titanic, ce a avut loc în anul 1912.
Considerată a fi de mulţi una dintre cele mai mari tragedii a secolului al XX-lea, scufundarea vasului Titanic îşi are originea în...iezuiţi! Vă vine a crede sau nu, vasul Titanic nu s-a scufundat dintr-o eroare de pilotaj, aşa cum toţi ştim această poveste, ci este urmarea unei conspiraţii puse la cale de iezuiţi. De ce au făcut-o?
Iezuiţii, împreună cu marile familii Rotschild, Morgan şi Rockefeller, pun la cale crearea lui Federal Reserve Bank
Începând cu anii 1830, SUA nu deţinea o bancă centrală, aşa cum aveau alte ţări europene. Iezuiţii (societatea secretă şi ocultă a Vaticanului) îşi doreau foarte mult o bancă centrală şi în America, cu ajutorul căreia să poată manipula banii în întreaga lume financiară.
În 1910, şase oameni s-au întâlnit pe Insula Jekyll (SUA) pentru a pune bazele unei bănci centrale a Statelor Unite, bancă pe care ei au numit-o Federal Reserve Bank. Aceşti oameni erau: Nelson Aldrich şi Frank Vanderlip, ambii reprezentând imperiul financiar a lui Rockefeller; Henry Davison, Charles Norton şi Benjamin Strong, ce-l reprezenta pe J.P. Morgan; şi Paul Warburg, ce era emisarul dinastiei bancare Rothschild din Europa. Se pare că familia Rothschild erau agenţii bancari ai iezuiţilor, deţinând astfel cheia bogăţiei Bisericii Romano-Catolice.
Interesantă e relaţia dintre cele trei familii atotputernice. Familia Morgan era apropiată de familia Rothschild, şi asta de când firma londoneză a Morganilor a fost salvată de la ruina financiară de către Banca Angliei în anul 1857. Dar Banca Anglliei se ştie că în acea perioadă era sub influenţa familiei Rothschild. După aceea, Morgan a fost în toată perioadă ca "agent financiar" a familiei Rothschild. În schimb, Rockefeller şi cu Morgan erau mari competitori; dar, în final, au ajuns să lucreze împreună creând un cartel naţional bancar, denumit Federal Reserve.
Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller erau în schimb "infiltrate" de iezuiţi, aşa că ele serveau interesele Ordinului Iezuiţilor. Unii ar putea să conteste asocierea între o familie de evrei (cum e Rothschild) cu un ordin creştin (cum sunt iezuiţii). Vreau doar să le reamintesc faptul că atunci când există bani şi dorinţa pentru putere, diferenţele religioase dispar instantaneu.

J.P. Morgan, proprietarul vasului Titanic
Titanicul, proprietatea familiei Morgan

Să revenim însă la Titanic. Construcţia navei a început în anul 1909 la şantierul naval din Belfast (Irlanda de Nord). Belfast-ul era un port protestant şi se ştie aversiunea iezuiţilor faţă de protestanţi. Cui aparţinea Titanicul? Celebra navă era construită la comanda societăţii White Star Line, companie care era controlată de.familia Morgan. De altfel, Titanicul a fost construit la ordinul dat de iezuiţi lui J.P. Morgan.
Cine nu e cu noi, va muri înecat în largul mării.
Această navă "rezistentă" ar putea servi ca "navă a morţii" celor care s-ar fi opus planurilor iezuiţilor de a crea Federal Reserve. Existau în acele timpuri o serie de oameni bogaţi şi puternici care ar fi putut bloca crearea lui Federal Reserve; de aceea, era necesar ca puterea şi bogăţiile lor să le fie luate din mâinile lor. Ei ar fi trebuit să fie distruşi prin mijloace pe care nimeni să nu le suspecteze vreodată c-ar fi vorba de nişte crime. Nimeni n-ar fi trebuit să-i suspecteze vreodată pe iezuiţi. Aşa că Titanicul era vehiculul perfect pentru uciderea celor care se împotriveau creării lui Federal Reserve.
Pentru a îndepărta orice suspiciune, pe vasul Titanic au fost invitaţi să călătorească mulţi irlandezi, francezi şi italieni, toţi de religie romano-catolică. Dar oameni care puteau fi uşor de lepădat. La fel, şi mulţi protestanţi s-au îmbarcat pe celebrul vas. Dar nu aceştia erau ţinta iezuiţilor, ci oamenii cei bogaţi şi puternici de care iezuiţii doreau să scape.


John Jacob Astor
Trei mari bogătaşi se aflau pe vasul Titanic
Cine credeţi că se aflau pe nava Titanic? Trei dintre cei mai bogaţi şi mai importanţi oameni ai momentului: Benjamin Guggenheim, Isador Strauss şi John Jacob Astor. Benjamin Guggenheim (1865-1912) a fost un mare om de afaceri american; Isador Strauss (1845-1912), proprietarul celebrelor magazine Macy, iar John Jacob Astor (1864-1912) era probabil cel mai bogat om al timpurilor sale. Averile lor cumulate, în banii actuali, erau de circa 11 miliarde de dolari.
Toţi aceşti trei oameni au fost încurajaţi să mergă pe Titanic, "palatul plutitor". Dar ei trebuiau să fie ucişi în această călătorie marină, pentru că iezuiţii ştiau că toţi trei s-ar folosi de bogăţia şi de influenţa lor pentru a se opune creării lui Federal Reserve Bank.
Edward Smith, căpitanul vasului Titanic, era iezuit
Căpitanul vasului Titanic era Edward Smith. Acesta a colindat apele Atlanticului de Nord timp de 26 de ani şi era la vremea aceea cel mai experimentat pilot naval al rutelor din America de Nord. Dar, el lucra de mulţi ani pentru J.P.Morgan. De fapt, Edward Smith era un "ajutor de preot iezuit". Nu era propriu-zis preot, ci îl ajuta pe acesta în slujbele de la biserică. Edward Smith a servit cu abnegaţie Ordinul Iezuiţilor.

Edward Smith, capitanul vasului Titanic
Căpitanul primeşte indicaţii de la superiorul său iezuit ce să facă cu nava Titanic
Într-un film documentar realizat în 1986 de National Geographic şi intitulat "Secretele Titanicului" apar dezvăluite multe lucruri interesante. Unul din acestea s-ar referi la faptul că, atunci când Titanicul a părăsit sudul Angliei pe 10 aprilie 1912, Francis Browne, un episcop iezuit, s-a îmbarcat la bordul lui "Titanic". Acesta era cel mai puternic iezuit din Irlanda şi răspundea direct generalului Ordinului Iezuiţilor din Roma. Iată ce se spune în filmul documentar:
"Un preot, pe nume părintele Francis Browne, a surprins aceste instantanee ale pasagerilor vasului, mulţi dintre ei aflaţi într-un voiaj către eternitate. Următoarea zi, Titanicul face ultima oprire la Queenstown (Irlanda). Aici, mulţi imigranţi irlandezi se îmbarcă pentru a se îndrepta spre noile lor case din America. Şi, din fericire, părintele Browne se dă jos din Titanic. El îi face o ultimă fotografie căpitanului Smith care coboară de pe puntea vasului".
Iată deci complotul iezuit: părintele Francis Browne se îmbarcă pe Titanic, fotografiază victimele, îi transmite indicaţii căpitanului vasului, amintindu-i de jurământul său ca iezuit, şi apoi, a doua zi dimineaţă, părăseşte nava.
Ordinul iezuit: "Scufundă Titanicul!"
Probabil că Browne i-a spus căpitanului Edward Smith ce să facă în apele Oceanului Atlantic. Iezuitul general i-a povestit lui Francis Browne ce se va întâmpla, iar acesta i-a relatat căpitanului Smith restul poveştii. Nu cred că am exagera prea mult dacă am spune că lui Edward Smith i s-a dat ordinul de a scufunda Titanicul. Iar căpitanul a făcut exact ce i s-a cerut.
Iezuiţii cred că sunt îndreptăţiţi să execute crime în numele lui Dumnezeu
Pentru cei care nu cunosc prea bine filozofia iezuiţilor, dăm citire din cartea lui W. C. Brownlee, - "Instrucţiunile secrete ale iezuiţilor":
"Prin 'ordinul lui Dumnezeu', Iezuitul general este îndreptăţit să omoare pe cei inocenţi, să jefuiască, să execute toate neorânduirile, şi asta pentru că Papa este 'Domnul vieţii şi al morţii' şi al tuturor lucrurilor".
Mai jos, un fragment din cartea lui G.B. Nicolini - "Istoria iezuiţilor":
"Nu există în istoria umanităţii vreo organizaţie care să rămână timp de peste 300 de ani nealterată de schimbările societăţii şi care să nu exercite o influenţă atât de mare asupra destinului omenirii (.) 'Scopul scuză mijloacele' este maxima ei favorită şi un iezuit este astfel gata să comită orice crimă".

Jurământul iezuit te transformă în.păpuşă
Cei care vor să facă parte din Ordinul Iezuit trebuie să depună un jurământ, un jurământ care spune printre altele că: "Mă voi considera ca un trup mort, fără voinţă sau inteligenţă, voi fi ca un crucifix care nu se împotriveşte voinţei celui care-l deţine". Atunci când o persoană intră în Ordinul iezuit, atunci ea este legată de stăpânul (învăţătorul) său iezuit până la moarte.
Căpitanul trebuia să devină un martir al iezuiţilor şi să scufunde nava
Edward Smith, fiind în Ordinul iezuit, a devenit un om fără voinţă sau inteligenţă. El trebuia să comită orice crimă pe care i-o cerea Ordinul. Lui Edward Smith i s-a cerut martiriul. Aflat la bordul Titanicului, Edward îşi cunoştea datoria, fiind sub jurământ. Căci Titanicul a fost construit doar pentru duşmani. Şi a fost construit ca să se scufunde.
Deşi era căpitan de atâţia ani, şi ştia foarte bine cum să conducă o navă, Edward Smith mergea cu Titanicul la viteză maximă, cu o viteză de 22 de noduri, într-o noapte întunecată, fără lună, printr-o zonă cunoscută ca fiind plină de blocuri de gheaţă. Asta şi urmărea: ca vasul să se izbească de vreun bloc de gheaţă. Să mai aducem aminte că Edward Smith a primit în noaptea tragediei Titanicului nu mai puţin de 8 telegrame în care i se cerea să fie atent, dar el le-a ignorat pe toate? De ce? Ştia foarte bine că vasul sigur se va izbi de un bloc de gheaţă.nimic nu-l mai putea opri pe omul ce jurase credinţă iezuiţilor, scopul său suprem fiind scufundarea navei.
Zbuciumul din mintea căpitanului
Istoria a zugrăvit o imagine foarte tragică a căpitanului Smith în ultimele ore ale tragediei Titanicului. Atunci când era timpul ca să se coboare bărcile de salvare, lui Smith nu i-a păsat deloc, şi a trebuit ca unul din ajutoarele sale să se apropie de el, pentru a da ordinul mult aşteptat. Personalitatea sa legendară şi tăria de caracter a lui Smith se pare că l-au părăsit în acele clipe. Poate că în mintea lui Smith se dădea o luptă.dacă să-şi îndeplinească misiunea de căpitan al mării sau dacă să-şi asculte maestrul său iezuit şi să scufunde nava.
Ca un făcut, nava Titanic nu a fost dotată cu bărci de salvare suficiente pentru a-i salva pe toţi pasagerii. În plus, n-au fost disponibile decât focuri de alarmă albe, în loc de roşii, aşa că alte nave aflate în apropiere au perceput că cei de pe Titanic au o..petrecere! (în lumea marină, focurile de alarmă roşie sunt cele care arată nevoia de ajutor)
Ca o concluzie.
Şi astfel, una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX, scufundarea Titanicului, pare a fi opera Ordinului iezuiţilor. Nava cea mai rezistentă, "palatul plutitor" al lumii, Titanicul, a fost creat doar pentru a fi mormântul celor bogaţi, celor care se opuneau creării lui Federal Reserve Bank. În aprilie 1912, odată cu scufundarea Titanicului, orice opoziţie împotriva înfiinţării lui Federal Reserve a fost eliminată. Banca Centrală a SUA a fost înfiinţată în decembrie 1913 şi astfel s-a împlinit şi visul iezuiţilor. Dar cu ce sacrificiu uman..........


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Mar 30, 2012 9:05 am

The David Icke Newsletter, January 24th, 2010


POVESTEA PAMANTULUI ...

... SPUSA INVERS





Nu merg prea des la cinema, dar m-am dus sa vad mult publicizatul film a lui James Cameron, AVATAR, si ma bucur ca m-am dus.

Mi s-a parut ca este un film excelent, iar animatia si efectele speciale sunt dintre cele mai avansate. Ceea ce m-a interesat insa cel mai mult este ca acest film, propriu-zis, spune povestea a ceea ce s-a intamplat pe pamant - chiar daca de la coada la cap.
Povestea, care are loc in anul 2154, implica niste oameni cu pielea albastra si bot ca de leu, care sunt nativi ai planetei Pandora, o planeta satelit al gigantului gazos, Polyphemus, care orbiteaza in jurul Alpha Centauri A'. Ei traiesc in armonie totala cu mediul inconjurator si ei stiu ca totul este interconectat si parte intagranta din Constiinta unificata.
Copacii si regnul vegetal de pe Pandora au format conexiuni electrochimice intre radacinile lor, actionand ca niste neuroni formand un 'creier' simtitor de marimea intregii planete, sau cu alte cuvinte Constiinta. Oamenii albastri, denumiti 'Na'vi', au si ei propria conectare la 'conexiunile radacinilor' ceea ce le permite sa se conecteze la aceasta retea de 'Unitate'.
Dar apar oamenii cu tehnologia lor avansata. Ei sunt administratorii si soldatii care reprezinta compania RDA ce doreste sa inceapa pe Pandora, procesul de minerit in scopul obtinerii unui minereu extrem de valoros numit 'unobtanium' .
Oamenii au instalat pe Pandora o baza izolata de ceea ce lor li se pare o atmosfera otravitoare a Pandorei. Cand nu sunt in perimetrul bazei sau nu zboara cu avioanele lor, pentru a putea respira, ei trebuie sa poarte masti.
In scopul manipularii, unii oameni pot sa se amestece printre Na'vi, multumita costumelor Na'vi produse genetic si care sunt 'animate' cu ajutorul tehnologiei.
Un om, un fost militar pe nume Jake Sully, este de acord sa faca parte din aceasta infiltrare pentru ca el este genetic compatibil cu un corp Na'vi care fusese facut special pentru fratele lui geaman, care decedase intre timp. Aceste corpuri hibride de Na'vi sunt numite avatari.
Jake insa se indragosteste de o femeie Na'vi si de modul de viata al acestora in general, si cand apare o batalie, el ii ajuta pe Na'vi sa-i inlature pe oameni, insa aceasta vine cu un cost ridicat. Costul distrugerii caseleor comune ale civilizatiei Na'vi care erau localizate pe depozitul de unobtanioum pe care oamenii doreau sa-l extraga din planeta Pandora.
Cand am venit la film, nu stiam nimic despre acesta sau depre povestea descrisa in el, dar pur si simplu am simtit ca trebuie sa vad acest film. Foarte curand insa, mi-a devenit clar faptul ca ceea ce vedeam, in principal, reprezenta exact cum Pamantul si umanitatea sunt fraudate de rasa Reptiliana, despre care am scris in repetate randuri.
Noua mea carte care va fi lansata in aceasta primavara, trateaza pe larg acest subiect si multe altele, multumita bogatiei de informatii noi pe care le-am primit chiar in ultima luna. Inca nu vorbesc si nu scriu despre aceste lucruri pentru ca vreau sa iasa totul intr-o bucata integrala cu toate punctele unite intre ele si nu in mod intrerupt si sporadic..
In mod sigur, povestea AVATAR cuprinde tema captivitatii omenirii sub Reptilieni, fie ca James Cameron a facut-o intentionat sau nu.
Pentru a vedea toate acestea, va trebui sa inversezi rolurile. Aborigenii de culoare albastra sunt oamenii care sunt pe Pamant de cateva ere bune, iar oamenii care ajung pe Pandora in cautarea unobtainium- ului ii reprezinta simbolic pe Reptilienii care au venit aici pe Pamant.
Tablele Sumeriene antice, descoperite pe teritoriul Irakului de azi, spun ca o rasa non-umana, 'Anunnaki' au venit pe Pamant, in Africa, in cautarea aurului, si tablele descriu cum ei au manipulat genetic unii oameni pentru a le fi un gen de lucrator-sclav. In Africa s-au gasit dovezi arheologice care stau marturie unor activitati miniere de acum 100.000 de ani.
Legendele Zulu, de asemenea, sustin aceeasi tema impreuna cu alte marturii din intreaga lume, ele vorbesc despre 'Epoca Aurului' cand intraga planeta era luxurianta iar oamenii traiau in armonie cu mediul inconjurator.
Nu exista infometare sau saracie pentru ca oamenii traiau din abundenta de fructe de pe pamanturi si din paduri, mai ales din paduri, care acopereau majoritatea planetei. Vremea era stabila si nu existau sezoane, pentru ca pamantul avea o alta axa de rotire.
Tot legendele ZULU spun ca planeta era, de asemenea, inconjurata de o bolta de apa in zona superioara a atmosferei, care proteja oamenii de razele periculoase ale soarelui. Ca rezultat, nu exista desert si apa se gasea din abundenta.
Apoi a aparut interventia Reptiliana care a adus pe Pamant catastrofe geologice si biologice. Explic in cartea mea cum s-au facut toate acestea - este destul de socant.
Prin urmare, bolta de apa a fost distrusa si aceasta este simbolizata biblic prin ploaia de 40 de zile si 40 de nopti. Pamantul si-a schimbat axa de rotire, relatia cu soarele fiind dramatic schimbata, ceea ce ne da si cele 4 sezoane.
Clima Pamantului a fost transformata precum dar si viata oamenilor. Padurile au fost pierdute la scara mare si au inceput sa se formeze deserturi. In multe zone, abundenta hranei a fost distrusa si viata a devenit o lupta pentru supravietuire.
Geneticienii Reptilieni au creat un om nou care va servi intereselor lor si este foarte semnificativ faptul ca in ultimii 200 de mii de ani capacitatea creierului, care probabil se dezvolta in mod gradat de-a lungul a milioane de ani, acuma, s-a oprit subit ba chiar a inceput sa regreseze. Aceasta s-a petrecut cam in aceeasi perioada in care oamenii au inceput sa arate asemanator cum arata acum.
Povestea AVATAR include de asemenea umanoizii-hibrizi- Na'vi, creati genetic, pentru a se infiltra in populatia Na'vi, cu ajutorul fizicului asemanator. Exact acelasi lucru s-a petrecut pe Pamant cu Reptilienii care anima hibrizi umano-reptilieni despre care am scris de foarte multe ori.
Acestea sunt liniile de sange (familiile) care controleaza reteaua globala secreta, si prin ea, guvernele, bancile, corporatiile, media, armata, 'educatia' si asa mai departe.
In scopul controlului populatiei, este crucial ca activitatea din emisfera dreapta a creierului sa fie inhibata, ori macar transmisia activitatilor a cunoasterii si a informatiei catre emisfera stanga a creierului sa fie oprita. Transmisia sau comunicarea intre cele doua emisfere se face printr-un 'pod' care este cunoscut sub numele de corpul calos.


Cele doua emisfere vad realitatea intr-un fel fundamental diferit si aceasta este demonstrat si de perspectiva diferita asupra vietii pe care o au fiintele albastre Na'vi si oamenii din filmul AVATAR.

Emisfera dreapta a creierului ne conecteaza la 'dincolo' la lumea infinita care se afla dincolo de limitele celor 5 simturi si dincolo de 'luminii vizibile' unde totul este experimentat ca fiind 'Unul'. Na'vi reprezinta emisfera dreapta care intelege ca totul este interconectat.
Jill Bolte Taylor, o cercetatoare americana specializata in studierea creierului, a experimentat realitatea emisferei drepte atunci cand a suferit o hemoragie care i-a oprit functionarea emisferei stangi, care in general este emisfera dominanta. Ea se afla pe un aparat de sport cand a realizat ca se intampla ceva suspect:
'... era ca si cum constiinta mea s-a modificat de la modul normal de perceptie, adica fiind persoana de pe masina de sport avand aceasta experienta, la un spatiu ezoteric unde eu ma priveam pe mine avand aceasta experienta. Ma uit la mana mea si-mi dau seama ca nu mai pot sa definesc conturul corpului meu. Nu mai pot defini unde incepe si unde se termina, pentru ca atomii si moleculele mainii mele se amesteca cu atomii si moleculele zidului. Iar tot ce puteam percepe era aceasta energie. Energie. Si ma intreb. 'care-i problema cu mine, ce se intampla?...
... 'Si la inceput am fost socata cand m-am regasit in interiorul unei minti tacute. Apoi am fost imediat captivata de magnifica energie din jurul meu. Si pentru ca nu mai puteam sa identific granitele corpului meu, m-am simtit extrem de mare si expansiva. M-am simtit una cu energia care exista si era ceva foarte frumos.'
Aceasta este lumea fara limite, lumea 'in unitatea ei' care ne este tinuta in secret de catre emisfera stanga care ne domina simtul realitatii si ne inchide in lumea celor 5 simturi.


Emisfera stanga este realitatea 'lumii noastre' de limbaj si structura, cea care este denimita drept 'logica' si care reprezinta conceptul general de lume 'fizica'. Aceasta decodeaza, in secvente, informatiile codate in tesatura energetica a realitatii noastre pentru a ne da iluzia 'trecerii timpului de la 'trecut' la 'viitor', in timp ce emisfera dreapta stie ca exista numai eternul 'Acum'..
Emisfera stanga este dominanta, in special la 'academici' si la cei care au trecut prin nivelele 'inalte' ale masinii de facut carnati, pe care cu mandrie o numim 'educatie'.
Toata politica si economia globala este condusa de costumele inchise la culoare care sunt niste captivi ai emisferei stangi. De aceea noi traim intr-o societate a emisferei stangi iar perspectiva emisferei drepte este ridiculizata si condamnata ca fiind 'nebunie'. Invazia speciei umane din filmul AVATAR personifica aceasta dominare a emisferei stangi.
Ei nu au nici o apreciere sau intelegere despre armonia interconectarii si respectului mutual dintre Na'vi, animale, plante si copaci. Asta-i doar nebunie pentru ei. Specia umana traieste in 'lumea reala' a 'apartenentei' sub filozofia vad-vreau-iau. In acest caz obtinerea unobtanium-ului.
Daca obtinerea acestui minereu deosebit de scump si rar inseamna distrugerea caselor si modului de viata a oamenilor care se intampla sa locuiasca pe rezervele acestui minereu, pe care tu vrei sa ti-l insusesti drept bogatie, atunci asa sa fie. Ce conteaza? Ei sunt doar niste salbatici primitivi si distrugem doar o padure.
Cui ii pasa? Trimite baietii in misiune.
Mentalitatea emisferei stangi nu empatizeaza cu consecintele actiunilor ei asupra celorlalti, pentru ca empatia vine de la stabilirea unor conectii si cu celelalte expresii ale vietii, fie ca sunt oameni, copaci, plante sau animale, si presupune si punerea ta in situatia acestora.
Prizonierii emisferei stangi nu pot face acest lucru pentru ca ei decodeaza totul ca fiind 'individual' si cu 'spatii' intre. Emisfera dreapta stie ca nu exista 'spatii intre' ci numai un singur spatiu energetic care ne conecteaza pe noi toti.
Acest sentiment al conectarii a tot ceea ce aparent este forma 'individuala' si care ne da un sentiment de empatie, in mod real, ne ofera un sistem protector care previne comportamentele extrem si actiunile care pot cauza suferinta altora.
Fara empatie orice se poate intampla, si manipularea Reptiliana s-a mobilizat in mod specific se ne deconecteze de la realitatea emisferei drepte pentru:
a) a ne opri sa accesam un nivel mult superior de cunoastere si inteligenta,
b) a ne suprima simtul empatiei.
Vezi acest lucru in mod foarte clar in cazul armatei care presara bombe si rachete in orase, chiar in zonele cu civili din fasia Gaza, fara a avea nici o consecinta emotionala asupra lor la vederea mortilor, distrugerilor si suferintelor pe care ei le cauzeaza.
Odata ce le iei oamenilor empatia, ei devin masini robotice fara sentimente sau comopasiune iar numeroasele armate sunt antrenate sa faca exact acest lucru. Deci costumele inchisel la culoare sunt cei care manipuleaza si declara razboaie, devasteaza economia tarilor tinta in Africa si alte locuri pentru scopul de as-i captusi propriile buzunare.
Oamenii din AVATAR sunt exact asa cu exceptia catorva care-si 'revin' in final. Pentru mentalitatea emisferei stangi (un primitiv idiot, comparativ cu emisfera dreapta) toate aste sunt foarte simple.
Noi vrem resursele sa facem o gramada de bani iar acei albastrii primitivi locuiesc pe varful acestora si nu vor sa se mute de acolo. Nici o problema, ne dam la ei cu avioanele si lasa-i sa si-o ia pe cocoasa. Emisfera stanga, dupa cum spune un citat al scriitorului britanic Oscar Wilde, stie pretul la tot si valoarea la nimic.
Uite-te in jur la lumea in care traim..
Manipularile genetice precum si de alte gen, au transformat majoritatea populatiei intr-un pion al mintii colective Reptiliene, ceea ce eu explic in mare detaliu in noua mea carte. Oamenii au devenit opresori in minte si mentalitate - asa cum s-a dorit sa fie.
Cel putin majoriatea asa au devenit. Altii inca mai au acces la realitatea emisferei drepte si numarul lor este in crestere cu fiecare zi, pe masura ce trezirea constiintei umane continua.
Cand spun 'trezire', nu ma refer la faptul ca descpoerirea existentei unei conspiratii este o confirmare ca cineva a deschis canalele emisferei drepte precum si a 'dincolo-ului' . Zona de cercetare a conspiratiei este predominant o zona a emisferei stangi. Aceaasta nu este o critica ci doar o observatie si chioar o observatie evidenta cand te uiti mai bine.
Odata ce-ti deschizi emisfera stanga si corpul calos spre informatia, cunoasterea si perspectiva emisferei drepte, intregul tau simt al realitatii se schimba.
Nu mai esti aceeasi persoana care ai fost inainte chiar daca stiai de existenta conspiratiei globale. Deci nu mai esti nimic din ceea ce ai fost mai inainte. Jocul s-a schimbat si valorile si perspectiva asupra persoanei proprii si a vietii este total transformata.
In AVATAR, oamenii (Reptilienii) invadatori sunt goniti de pe Pandora printr-o batalie masiva. Este un film de actiune, deci cred ca este necesar sa aibe loc confruntari tehnologice si biologice in timp ce oamenii isi angajeaza armele avansate impotriva Na'vi-ilor care-si cunoasc foarte bine mediul inconjurator si care sunt conectati la animalele care le-au sarit in ajutor precum si la creaturile gen dragoni pe care-i folosesc in zboruri.


Dar noi nu avem nevoie de violenta pentru a ne elibera. Noi trebuie sa ne deschidem emisfera dreapta pentru a ne reconecta la adevaratul nostru potential infinit. Totul decurge din aceasta. Manipulatorii se tot straduiesc din rasputeri sa inchida aceasta conectare pentru ca este distractiv.

Ei o fac pentru ca este imperios necesar - absolut important - pentru a fi capabili sa controleze. Ei sunt terifiati de ideea ca noi ne vom trezi si vom accesa acest potential fantastic.
Cu alte cuvinte ai de ales intre emisfera dreapta sau stanga?


Sau chiar mai bine, un echilibru intre cele doua...

Oamenii care au suferit probleme la emisfera stanga a creierului, in mod subit, au manifestat abilitati extraordinare si chiar superumane odata ce emisfera dreapta este deschisa.
Dar ei nu sunt 'super-oameni' , ei sunt doar niste 'oameni naturali' care au reusit sa treaca de 'zidul de foc' impus asupra 'oamenilor opresati'. Odata ce problemele au afectat influenta emisferei stangi, chiar si copiii demonstreaza unele abilitati matematice incredibile, memorie fenomenala si alte talente 'miraculoase' .
Multi sunt considerati 'savanti', copii care au unele talente impresionante, au in acelasi timp si unele probleme de dezvoltare, cum ar fi 'ratardare mentala' si accidente sau boli ale creierului. Aproape jumatate din acesti asa numiti 'savanti' au autism.
Ei acceseaza potentialul creierului care 'doarme', in marea majoritatecazurilor din cauza manipularii Reptilienilor, si de aceea ei nu numai ca au abilitati incredibile, dar deseori gasesc foarte dificila coexistenta intr-o societate axata pe emisfera stanga.
Eu cred ca parte din acesta problema se datoreaza faptului ca atunci cand emisfera dreapta se deschide, emisfera stanga sufera anumite scurt circuite pentru ca nu poate accepta acest nivel de perceptie si energie.
Stephen Wiltshire, un 'savant autist' din Marea Britanie, este un exemplu minunat al extraordinarelor 'talente'. La 12 ani, el a fost luat cu elicopterul intr-un zbor desupra orasului Londra pentru un documentar BBC din 1987, in timpul caruia nu i s-a permis sa ia notite sau sa faca fotografii, si chiar daca i s-ar fi permis, nici el nu ar fi vrut sau nu ar fi avut nevoie.
Dupa zbor, el a inceput sa asterne pe hartie desene ale orasului vazut de sus, desene uimitor de precise, unde a inclus mai mult de 200 de cladiri - unele din ele avand sute de geamuri portretizate in mod precis, chiar daca el nu avea abilitatea sa le numere din cauza autismului lui.

Totul a fost pur si simplu facut din memorie si mai tarziu el a facut acelasi lucru pentru orasul Roma. Poti vedea lucrarile lui Stephen la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] e.co.uk.
Daniel Tammet, alt 'savant autist' britanic, poate face calcule matematice cu viteza unui computer si poate vorbi 7 limbi straine (deocamdata) . El a invatat limba islandeza intr-o saptamana si profesorul lui l-a descris ca fiind drept 'geniu' si nu 'om'.
Vai, dar el este foarte uman - este omul pe care reptilienii si liniile lor de sange incearca cu disperare sa-l suprime, pentru ca ei stiu ca jocul lor este demascat in clipa in care noi accesam chiar si o fractiune a ceea ce suntem cu adevarat.
Si acest moment se apropie din ce in ce mai mult!

David Icke


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Apr 02, 2012 9:20 am

Intr-o baza din Antarctica, in 1961, in timpul iernii polare, chirurgul Leonid Rogozov si-a scos apendicele de unul singur.

Extraordinarul caz uman si profesional al medicului Leonid Rogozov, chirurg aflat intr-o baza antarctica sovietica, care in 1961, in timpul iernii polare, si-a facut singur o operatie de apendicectomie, a fost povestit de fiul acestuia, Vladislav Rogozov, anestezist la Spitalul Universitar Sheffield, Marea Britanie, in numarul de Craciun al revistei "British Medical Journal".

Rogozov avea la acea vreme doar 27 de ani, imbarcat fiind ca singurul medic pe nava Ob, care la inceputul lunii decembrie 1960 l-a debarcat impreuna cu un mic grup de exploratori pe coasta antarctica Astrid Princess, cu sarcina de a pune pe picioare o noua baza sovietica.

Grupul de exploratori s-a pus serios pe treaba, astfel ca pana in luna februarie noua baza Novolazarevskaya era gata. Tocmai la tanc pentru teribila iarna antarctica, cu furtuni de zapada, inghet extrem si intuneric, oamenii urmand a fi complet izolati de restul lunii pana in luna decembrie a anului urmator.

Dupa cum a reiesit din jurnalul sa, in luna aprilie Rogozov a inceput sa se simta rau. Stari de greata, slabiciune, dureri abdominale si febra de 37.5 °C. La sfarsitul aceleiasi luni, dandu-si seama ca sufera de apendicita, tanarul chirurg isi va prescrie mai intai un tratament cu antibiotice, dar starea i se va inrautati rapid. In mintea lui de medic, curand va incolti unica solutie pentru a-si salva viata, inainte sa survina perforatia considerata iminenta: sa se opereze singur de apendicita.

A fost prima oara (si poate ultima, cel putin pana in prezent) in istoria Medicinei, cand un chirug si-a facut siesi o astfel de operatie. A existat un soi de precedent, in 1921, pus in practica de un medic pe nume Kane, dar in realitate a fost vorba de o interventie doar initiata de pacient, si dusa la bun sfarsit de asistentii acestuia.

Rogozov a trebuit insa sa faca totul singur. A decis sa se opereze fara manusi, intrucat chiar si alegandu-si o pozitie semi-asezata pentru a putea vedea ceea ce face, tot stia ca va trebui sa se orienteze mai ales prin simtul tactil. La 15 minute dupa ce si-a facut anestezia, cu 20 ml de procaina de 0,5%, a facut incizia, de 10-12 centimetri. In timp ce mainile ii scotoceau prin propriul abdomen a simtit ca-l cuprinde slabiciunea. Pierdea sange.

Incercand sa ajunga la apendice, isi da seama ca a facut o leziune unde nu trebuia si trebuie s-o sutureze. La fiecare 4-5 minute trebuie sa se opreasca timp de 20-25 secunde, din cauza slabiciunii. In sfarsit, da si de organul bolnav, il cuprinde teama, crede ca totul va merge prost, dar isi ia inima-n dinti si continua. Scoate apendicele si coase taietura chirugicala. Interventia ia sfarsit la 4 dimineata.

Dupa patru zile in care va continua tratamentul cu antibiotice, intestinul sau va reincepe sa functioneze. Dupa alte doua saptamani de la interventie, odata firele scoase, complet refacut, Rogozov se va intoarce la lucru. "Nu mi-am permis sa ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce trebuia sa fac. Era necesar sa ma inarmez cu curaj si sa strang din dinti", va scrie chirurgul in jurnalul lui.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Simona la data de Vin Apr 06, 2012 10:38 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3076
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Stiinta, tehnologie, credinte....

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum