psiholog Simona Sima
Bine ai venit!

Memele şi memetica

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Postare Memele şi memetica

Mesaj Scris de Simona la data de Sam Apr 21, 2012 8:44 am

Memul este codul secret al comportamentului uman, o piatră Rosetta care ne dă în sfârşit cheia spre înţelegerea religiei, politicii, psihologiei şi evoluţiei culturale. Această cheie însă deschide şi cutia Pandorei, oferind noi tehnici de manipulare a maselor atât de sofisticate încât în curând s-ar putea să privim reclamele de televiziune, discursurile politice care ne manipulează astăzi ca pe nişte amintiri plăcute ale frumoaselor zile de altădată.
Cuvântul memă a fost inventat de biologul Richard Dawkins de la Oxford, în cartea sa The Selfish Gene {Gena egoistă) apărută în 1976. De atunci a fost folosit de Dawkins şi de alţi specialişti în biologie evolutivă, psihologie, ca Henry Plotkin, şi ştiinţe cognitive, ca Douglas Hofstadter şi Daniel Dennett în efortul de a înţelege implicaţiile biologice, psihologice ş'f filosofice ale acestui nou model de conştiinţă şi gândire*.
Memul ocupă un loc central în modificarea de paradigmă care are loc la ora actuală în ştiinţa vieţii şi culturii. în cadrul noii paradigme, privim evoluţia culturală din punctul de vedere al memei mai mult decât din punctul de vedere al individului sau al societăţii. De ce ar trebui să ne deranjăm să privim viaţa în acest fel nou, alarmant, inovator? Ei bine, din acelaşi motiv pentru care exploratorii au început la un moment dat să considere pământul ca fiind rotund şi nu plat, iar astronomii au încetat să cerceteze universul ca şi cum acesta s-ar fi rotit în jurul pământului: are mult mai mult sens şi poţi realiza mai multe lucruri interesante atunci când găseşti un model mai bun pentru a explica modul în care funcţionează lumea. Un astfel de model este teoria memei sau memetica.
Ştiinţa memeticii este analogă în planul universului minţii geneticii, care studiază aceleaşi lucruri despre gene în universul biologic.
Definirea memei
Nu este uşor de răspuns nici măcar la întrebarea evidentă: „Ce este o memă?" Dacă întrebaţi un biolog, răspunsul va fi probabil pe linia primei definiţii a lui Dawkins: în conformitate cu această definiţie, tot ce numim „cultură" este alcătuit din meme asemănătoare atomilor, care concurează unul cu altul. Aceste meme se răspândesc prin trecerea de la o minte la alta în acelaşi mod în care genele se răspândesc prin intermediul spermei şi ovulelor. Memele care câştigă această competiţie - cele care reuşesc să pătrundă în cele mai multe minţi - sunt cele responsabile pentru activităţile şi creaţiile care formează cultura actuală.
Memele cele mai interesante pentru un biolog sunt legate de comportament. Exemplele iniţiale de meme oferite de Dawkins erau: ... melodii, idei, sloganuri, mode vestimentare, modalităţi de a face vase sau de a construi bolţi. In conformitate cu definiţia biologică, femeile poartă fuste lungi într-un an, apoi o memă nouă legată de fusta scurtă prinde la public dintr-un motiv sau altul şi atunci femeile încep să poarte fuste scurte. Melodii de succes concurează pentru a intra în Top 40, fiecare dintre ele fiind o memă sau poate un grup de meme. Apoi oamenii încep să fredoneze melodiile care se reţin uşor, răspândind şi mai mult memele respective. Inginerii construiesc poduri cu ajutorul consolelor; apoi se inventează podul suspendat şi mema lui se răspândeşte rapid, devenind noua regulă în construcţia de poduri.
Această definiţie biologică este oarecum satisfăcătoare, deoarece ne oferă modalitatea de a reduce toate aspectele culturii la părticele cu care este uşor de lucrat, pe care le putem eticheta, putând vedea cum interacţionează şi evoluează. Totuşi, în mod frustrant, această definiţie nu ne oferă prea multe răspunsuri la întrebarea de ce anumite meme prind la public şi altele nu. Aşa că să lăsăm deoparte pentru moment această definiţie şi să examinăm alte puncte de vedere.
O definiţie psihologică
Dacă un psiholog ar fi întrebat ce e o memă, ar da un răspuns uşor diferit, unul care pune mai mult accent pe lucrarea minţii decât pe componentele comportamentului, lată definiţia psihologică dată de Henry Plotkin memei: "Mema este unitatea de mostenire culturala analoga genei. Este reprezentarea interna a cunoasterii." Această definiţie accentuează analogia cu genele, care sunt minuscule tipare chimice care se află pe spiralele de ADN. Aşa cum acele minuscule structuri de ADN produc tot felul de efecte externe - determinând culoarea ochilor şi a părului, grupa sangvină sau chiar apartenenţa la rasa umană sau la una de câini -, memele din capul dumneavoastră produc efecte asupra comportamentului. Dacă asemănăm mintea cu un computer, memele sunt partea de software a programării dumneavoastră; creierul şi sistemul nervos central, produse de gene, reprezintă partea de hardware.
Memele din această definiţie nu sunt localizate în formele exterioare ale culturii, ci în minte. La urma urmei, memele concurează unele cu altele în mintea fiecărui individ. După această definiţie, o femeie poate avea în minte o memă ca E bine să fii la curent cu moda actuală-, o altă memă, Femeile care se îmbracă la modă au succes; şi o a treia memă, Vreau să am succes. Faptul că poartă fuste scurte când acestea sunt la modă este un comportament care rezultă din faptul că are toate aceste meme în minte. Dacă sunt destule femei care au aceste meme de sprijin în mintea lor, nu este nevoie decât de încă o singură memă - Fustele scurte sunt la modă - pentru a provoca o proliferare a tivurilor ridicate. Şi tehnicile de construire a podurilor evoluează din cauza memelor. Un inginer poate fi programat cu meme ca Podurile suspendate servesc mai bine acestui scop; Inginerii care fac treabă bună sunt apreciaţi de şefii lor, şi Este important să fiu apreciat de şef. Fără oricare din cele trei, s-ar putea ca inginerul să nu construiască un pod suspendat. Acţionând împreună, toate cele trei meme duc la apariţia unei construcţii. Desigur, inginerul lucrează împreună cu alţi ingineri, muncitori constructori, şoferi şi aşa mai departe, care se comportă toţi aşa cum le dictează memele lor.
După această definiţie, memele sunt pentru comportamentul uman ceea ce sunt genele pentru corpurile noastre: reprezentări interne ale cunoaşterii care produc efecte exterioare asupra lumii. Genele sunt informaţii ascunse, interne, stocate într-un embrion şi care produc, sub influenţa mediului, carnea şi sângele organismului care se dezvoltă. Memele sunt reprezentări ascunse, interne ale cunoaşterii, care au drept consecinţă, tot sub influenţa mediului, comportamentul extern şi producerea de artefacte culturale cum ar fi fustele şi podurile. Dacă mă uit în jur şi văd fuste scurte, acest fapt ar putea da naştere în mintea mea unei meme de tipul Fustele scurte sunt la modă.
Dacă cineva are dificultăţi în viaţă, un psiholog memetic ar putea cerceta care meme ale pacientului respectiv sunt cele care produc rezultatele nedorite. Odată descoperite, acele meme ar putea fi schimbate. Această abordare a memelor este utilă pentru înţelegerea modului în care lucrează oamenii. Totuşi, ca teorie completă a evoluţiei cunoaşterii, încă prezintă anumite probleme. (Acest lucru se apropie de fapt de ceea ce se întâmplă în practica terapiei cognitive, folosită prima dată de psihologul Albert Ellis şi de psihiatrul Aaron Beck în anii '50. Specialiştii în terapie cognitivă susţin că stările mentale nedorite cum ar fi depresia sunt rezultatul unei gândiri (cogniţii) incorecte despre lume şi viaţă. Din moment ce pacientul are un model incorect al realităţii, este normal să aibă dificultăţi în a reuşi în viaţă. Terapeutul cognitiv discută cu pacientul şi dezvăluie şi „corectează" în mod metodic convingerile ilogice şi inexacte, oferindu-i în final pacientului un model mai bun de lucru referitor la cum să procedeze în continuare şi, prin urmare, o stare de bine.)

O definiţie cognitivă
Putem să ne eliminăm atunci cu totul din tablou şi să examinăm o definiţie şi mai abstractă a memei. Aceasta a fost oferită de filosoful şi specialistul în ştiinţe cognitive Daniel Dennett: "Mema este o idee, un tip de idee complexa care se constituie intr-o unitate memorabila distincta. Se raspandeste prin intermediul unor vehicule, care sunt reprezentarile fizice ale memei."
Cum spune Dennett: "Un cărucior cu roţi cu spiţe duce nu doar grâne sau alt fel de încărcătură dintr-un loc în altul; duce şi ideea strălucită a unui cărucior cu roţi cu spiţe de la o minte la alta." Acum, această definiţie chiar vă oferă o vedere asupra universului din punctul de vedere al memei. Ei bine, ştim că ideile nu se constituie ele însele aşa cum nici lingurile nu se ridică să danseze pe masă. Această definiţie este un model ştiinţific - şi, după cum am văzut, există multe asemenea modele posibile în jurul termenului memă.
Spre deosebire de definiţia biologică, această perspectivă asupra memelor le plasează în domeniul nevăzutului - un software al minţii, gata să producă în lumea fizică rezultate care apoi şi-ar purta propriii germeni către alte fiinţe umane.
Definiţia cognitivă ne permite să luăm o lupă şi să urmărim o anumită memă ca nişte detectivi particulari - privind cum infectarea cu el afectează comportamentul oamenilor; observând cum oamenii îl răspândesc; comparându-l cu memele concurente, ca podul suspendat şi cel cu console - pentru a vedea care sunt proprietăţile sale care îl fac să ocupe mai multe sau mai puţine minţi decât rivalele sale.
O potenţială problemă a acestei definiţii o reprezintă folosirea termenului vehicule. Distingerea unui vehicul care poartă mema nu este atât de uşoară ca în biologie, unde organismele servesc drept vehicule pentru răspândirea ADN-ului. Nu toate transmiterile de meme sunt la fel de simple ca imitarea unei melodii uşor de reţinut sau observarea unei roţi cu spiţe.
Dacă memele sunt programarea noastră internă, putem recurge la decenii de cercetări în psihologie pentru a studia cum suntem programaţi - cum sunt transmise memele către minţile noastre. Odată programaţi, ne comportăm în moduri complexe care răspândesc memele indirect.
O definiţie de lucru
Avem nevoie de o definiţie a memei care să ne ajute să înţelegem evoluţia culturală, cum o face definiţia biologică. Dar trebuie să ne fie clar că memele sunt reprezentări interne, cum arată definiţia psihologică. Şi trebuie să privim memele ca pe nişte idei - ca pe software-ul nostru, programarea noastră interioară - care produc un efect asupra lumii exterioare, cum arată definiţia cognitivă. Este căscatul o memă? Nu, căscatul este o manifestare de comportament şi, din câte ştiu eu, nu are nimic de-a face cu vreo reprezentare internă a vreunei informaţii. Pare să se auto-reproducă, dar seamănă mai mult cu o retransmisie radio inexactă: vezi un căscat, emiţi un căscat, poate. Nu influenţează evenimentele în aşa fel încât să se creeze mai multe copii ale informaţiei. Oamenii cască atunci când văd că şi alţii fac la fel, dar starea lor interioară nu s-a schimbat astfel încât să-i facă să caşte în viitor, sau să facă altceva de care să ştiu eu.
Deci: Mema este o unitate de informatie aflata intr-o minte, a carei existenta influenteaza evenimentele astfel incat mai multe copii ale sale se creeaza in alte minti.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3162
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Postare Re: Memele şi memetica

Mesaj Scris de Simona la data de Lun Apr 23, 2012 12:02 pm

Pe măsură ce lumea se schimbă şi dumneavoastră vă schimbaţi şi vă dezvoltaţi, relaţia dintre cauză şi efect se schimbă şi ea. De exemplu, oamenii învaţă multe dintre strategiile de relaţionare cu alţi oameni până la vârsta de cinci ani. Adesea însă, acestea nu sunt cele mai eficace strategii pentru un adult.
De exemplu, un băiat de doi ani poate să fie programat cu o memă-strategie pentru bosumflare. Poate a copiat acest comportament de la alt copil sau poate a învăţat, prin încercare şi eroare, că bosumflarea aduce mai multă atenţie şi dragoste. In orice caz, acum el are această memă-strategie ca parte a programării sale mentale şi aşteaptă o situaţie în care să-l aplice pentru a obţine efectul scontat. Vorbeşte mama lui la telefon? Se bosumflă. Mama întrerupe convorbirea şi vine să-i dea copilului puţină atenţie. Alte mame pot reacţiona mai bine la crize, linguşeli sau zâmbete - copiii lor vor fi programaţi cu memele-strategii potrivite în acest sens. Cu alte cuvinte, comportamentul părinţilor dumneavoastră vă determină în mare măsură programarea iniţială.
Treizeci de ani mai târziu, băieţelul de doi ani este un adult de treizeci şi doi de ani cu un serviciu la care nu se simte apreciat. Poate să fie încă programat cu acel memă-strategie pe care l-a căpătat la vârsta de doi ani. Totuşi, în noile împrejurări, bosumflatul probabil nu aduce un rezultat la fel de satisfăcător ca cel din copilărie. Din nefericire, bărbatul nici măcar nu realizează că recurge la el.
Ca adulţi, avem mult mai multă putere şi mijloace de a-i influenţa pe alţii decât atunci când aveam doi ani. Problema este că minţile noastre sunt pline de meme-strategii vechi şi avem clădiri de birouri pline de adulţi care se bosumflă, fac crize, se linguşesc şi zâmbesc într-un efort inconştient şi ineficient de a-şi împlini dorinţele nerezolvate până acum.


"daca judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti." - Maica Tereza
avatar
Simona
Admin

Mesaje : 565
Puncte : 3162
Data de inscriere : 21/02/2012

http://simona-sima.physicsboards.com

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum